IN MEMORIAM – JENNY KESSLER By Liana Saxone – Horodi–Nu am cunoscut-o personal pe Jenny Kessler, nu am avut ocazia să vizionez nici un spectacol de-al ei dar,

---

am auzit atât de mult vorbindu-se de talentul şi frumuseţea ei fizică şi sufletească încât, mi-am dorit să fiu prezentă, în noembrie anul trecut, la Teatrul din Ghivataim, unde s-a organizat o seară in memoria artistei. Din păcate, nu am reuşit atunci.JENNY KESSLER în ”Die Fledermaus” (Liliacul) la Opera de Stat din Iași,cu tenorul Victor Popovici Şi iată că, Cercul Cultural din Haifa, în colaborare cu familia artistei, a reuşit să organizeze şi în oraşul nostru o seară dedicată memoriei celei care a fost o mare actriţă lirică – Jenny Kessler.Evenimentul a fost moderat de scriitoarea Francisca Stoleru, care a cunoscut-o pe Jenny din copilărie şi a fost bună prietenă cu ea în ultimii ani. Purtau conversaţii telefonice de lungă durată, în timpul cărora nu admiteau să fie deranjate de absolut nimeni.Francisca a făcut o trecere în revistă emoţionantă a vieţii şi carierei artistice a Jennyei Kessler, trăind cu o intensitate cum nu mi-a fost dat să o aud niciodată, simţindu-i lacrimile pe care abia şi le putea reţine. Citez punctele principale din povestea acestei artiste, aşa cum a spus-o moderatoarea:”În anul 1948, cinci ani după revenirea familiei Kessler în Dorohoiul natal, din deportarea în Transnistria, o comisie de specialişti cutreiera oraşele Moldovei în căutare de tinere talente pentru a-i recruta ca studenţi la Conservatorul de Muzică şi Teatru din Iaşi. Jenny s-a prezentat în faţa comisiei şi a fost admisă să se prezinte la cursurile de canto şi actorie. Aşa a început ea anul universitar, avându-le colege -printre alţi 100 de studenţi – pe viitoarele mari actriţe Tamara Buciuceanu şi Tatiana Iekel.În anul 1949 s-a infiinţat la Iaşi Teatrul Evreiesc de Stat (TES), unde ,din nou, se căutau tinere talente. Jenny s-a prezentat la examene, şi a reuşit, rezolvându-şi astfel problemele materiale de existenţă zilnică. În paralel, urma cursurile Conservatorului. Primul spectacol în care a apărut pe scena TES-ului a fost „Comoara” de Shalom Alehem, în care a jucat rolul băieţelului Iţic, zis tâmpitul, rol fără niciun cuvânt; trebuia doar să strănute şi să-şi şteargă nasul cu mâneca. Ei bine, interpretarea ei a furat spectacolul”.Un an mai târziu, în 1950, destinul a făcut ca tânărul Martin Bercovici să ajungă din Fălticeni – orăşel din nordul Moldovei, învecinat cu Suceava, tot la Iaşi, la TES. Dorea să i se piardă urma, pentru că era fiu de burghez, a cărei avere fusese naţionalizată.Aici, o va întălni pe Jenny, căreia la început nu i-a dat atenţie, dar apoi, aflând, în urma unei bârfe, că acesteia îi place „băiatul ista nou”, a început să-i acorde atenţie, care s-a transformat repede în prietenie, apoi

în admiraţie şi în sfărşit într-o mare dragoste, care a durat 58 de ani.

Continuând să ne povestească despre Jenny, aflăm de la Francisca rolurile

interpretate de Jenny la TES: în „Tevie Lăptarul” interpretează rolul Belke,

fiica cea mică, apoi este distribuită în „Familia Grünwald”, „Citadela

Sfărămată”, „Rapsodii de Iarnă”, Rapsodii de Vară”. În sfărşit, în 1954, ea

primeşte rolul principal – Reizale – în piesa „Stele Rătacitoare” –

prelucrare după Shalom Alehem de Beno Poplicher. Acesta a fost marele ei

succes, entuziasmând publicul, colegii şi conducerea teatrului, care o alege

să-i reprezinte la Primul Concurs Naţional al tinerelor talente din România.

La acest concurs, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, preşedintele

juriului fiind marele Ion Manolescu, Jenny a obţinut premiul al treilea.

În 1956 se înfiinţează la Iaşi Opera de Stat. Jenny se prezintă la examene,

reuşeşte şi e primită la început în corul operei, realizându-şi astfel

visul. Se face imediat remarcată, e scoasă din cor şi i se încredinţează

rolul femenin principal – Suzănica – din opereta „Lăsaţi-mă sa cânt” – de

Gherase Dendrino. Urmează roluri în operetele „Ana Lugojana” şi „Casa cu

trei fete”, în operele „Răpirea din Serai” şi „Hensel şi Grethel”. Cel mai

mare succes din acest capitol al carierei ei, a fost rolul Adelei din

„Liliacul” de Strauss.

În 1966 Jenny a emigrat cu familia în Israel. Opera din Tel-Aviv era

particulară, condusă de Edis de Philippe, unde cântau Miriam Laron, Iudith

Lazarovici şi alţii. De la ei află Jenny cât de prost sunt plătiţi şi

atunci se hotărâşte pentru teatrul idiş, cu care oricum era familiarizată.

De Rosh Hashana 1966 are loc prima ei apariţie în premiera „Ich wil a Kind”,

avându-l ca partener pe tânărul şi frumosul actor Carol Feldman. Acest

spectacol s-a jucat peste patru luni, record nemaiîntălnit în teatrul idiş

din Israel. Cei doi actori au mai apărut împreună în drama „Der Weig tzum

Glük”, şi în musicalul „Dus Meidel fun Kabaret”.

JENNY KESSLER si Carol Feldman în ”Dus Meidel fun Kabaret” Prezent la Haifa, fostul partener, care este tot frumos, dar nu mai

este chiar aşa de tânăr, ne mărturiseşte: „De pe vremea când am fost actor

şi visam sa fiu scriitor, şi acum, când sunt scriitor şi visez c-am fost

actor, colegialitatea, pentru mine, în ambele ipostaze ale carierei mele, a

ocupat şi ocupă un capitol de seamă. La acest capitol locul lui Jenny

Kessler e păstrat cu pietate şi cu cinste. În toate colaborările noastre

de-alungul anilor, legatura noastră (şi a familiilor noastre) a fost o legătură

caldă, prietenească. Jenny, pe lângă binecunoscutele ei calitaţi artistice

de cântareaţă şi actriţă, a fost intotdeauna – lucru nu prea des intalnit –

o colegă exemplară.”

În fine trebuie amintită stălucita carieră internaţională a artistei,

cu turnee în State Unite, Argentina, Brazilia, Venezuela, Mexic, Guatemala,

Columbia, Trinidad, Panama, Costa Rica, Australia, Africa de Sud. De amintit

excepţionala interpretare a melodiei Avinu Malkeinu, la New York, în 1967,

compusă special pentru ea de câtre Shalom Secunda.

După 53 de ani de carieră, în anul 2002, artista a spus ,,destul!”.

Şi, a continuat să-şi vadă de casă (era o gospodină excepţională), de

familie, de nepoţi.

Cel care a fost martorul începutului carierei artistice a Jennyei

Kessler, concetăţeanul nostru Dolfi Perl, neputând participa la evenimentul

din Haifa, a trimis o scrisoare, în care povesteşte că a cunoscut-o pe

Jenny, în 1945 şi i-a fost dirijor la ansamblul IKUF din Dorohoi, unde era

prim solistă. A fost remarcată de Haim Schwartzman, cu ocazia unui turneu la

Dorohoi, şi i-a propus să vină la Bucureşti, însă părinţii n-au lăsat-o să

plece atât de departe. Aşa că a ajuns la Iaşi…

După cum aţi constatat, orice am face, când vorbim despre originarii

din România, ajungem în mod inevitabil la Dorohoi. Jenny Kessler a fost şi

ea o fiică talentată a acestei aşezări din Nordul Moldovei. Shlomo David,

cel care a promovat cel mai mult imaginea Dorohoiului, a povestit că şi

marele Goldfaden, părintele teatrului idiş, înainte de a se stabili la Iaşi,

a poposit la Dorohoi…

Shaul Carmel, preşedintele ASILR, a vorbit despre demnitatea care o

caracteriza pe Jenny Kessler.

Cântăreaţa Terry Gabor, acompaniată la pian de Liane Herman, au prezentat un

program artistic, intercalându-se minunat în atmosferă. Pelicula despre

viaţa artistei, a adăugat mult celor povestite.

In mod discret, a intrat în sală noua directoare a Institutului

Cultural Român din Tel-Aviv, doamna Gina Pană. Ne-am bucurat că a avut

prilejul să cunoască publicul iubitor de cultura din Haifa şi să participle

la o după masă atât de reuşită. Ne-a adresat câteva cuvinte, puţine dar

promiţătoare şi sperăm să se realizeze.

Nu am cunoscut-o personal pe Jenny Kessler, dar emoţiile pe care

le-am trăit în această după masă au fost atât de puternice, încât din nou,

am părăsit şevaletul punând mâna pe condei, ca să transmit tuturor o

relatare în memoria acestei strălucite artiste. Liana Saxone – Horodi