“Scandal! 1,2 milioane de germani câştigă sub 5 euro brut pe oră!”, anunţă în prima pagină Jobs-Kompakt, insistând asupra acestei sume derizorii pentru care oamenii îşi riscă sănătatea. Cei 5 euro/oră, atât de înfieraţi în Germania, reprezintă o sumă de 5 ori mai mare decât cea obţinută pe oră de un sfert din populaţia salariată a României. Astfel, nu mai puţin de 850.000 de români plătiţi cu salariul minim câştigă 0,92 eurocenţi (net)/oră, fiind obligaţi să supravieţuiască în România la preţuri comparabile cu cele din Germania (ba chiar mai mari la alimente şi la alte produse de consum).

În Germania nu există un salariu minim, valabil pentru toate domeniile de activitate, aşa cum există în România, ci doar salarii minime pe ramură, negociate între sindicate şi patronate. Astfel, în anumite domenii lucrătorii sunt plătiţi cu sume derizorii, sub 5 euro brut pe oră. În această situaţie se află 1,2 milioane de oameni, reprezentând 3,8% dintre populaţia activă a ţării. Un studiu publicat recent în presa germană arată că un sfert dintre cei cu venituri mici lucrează peste 50 de ore pe săptămână, punându-şi în pericol viaţa pentru a strânge mai mulţi bani.

Potrivit datelor publicate recent de www.Jobs-Kompakt.de, care citează un studiu Quelle, 2,4 milioane de germani (7,6% din populaţia activă) obţin între 5 şi 7,50 euro pe oră, în timp ce doar 1,4 milioane de oameni din Germania (4,4%) obţin pe oră între 7,50 şi 8,50. Între 8,50 şi 10 euro pe oră câştigă 2,7 milioane de germani (ceea ce reprezintă 8,4%), în timp ce între 10 şi 12 euro primesc 3,7 milioane (11,8%). Totuşi, cei mai mulţi dintre germani (64%), reprezentând circa 20,3 milioane de persoane, câştigă peste 12 euro pe oră.

În mediul politic există discuţii pentru aprobarea unui salariu minim unic, cifrele înaintate de diferitele formaţiuni politice fiind 8,50 euro respectiv 9,50 sau chiar 10 euro.

Studiile arată că persoanele cel mai prost plătite sunt tinerii sub 25 de ani, persoanele fără o calificare, cei care nu şi-au încheiat încă studiul şi străinii.

Muncitorii şi chelnerii din Germania îşi riscă sănătatea

Pe de altă parte, un raport realizat de Institutul German pentru Cercetare Economică (DIW)  – şi dat publicităţii de Berliner Zeitung – relevă că un sfert dintre cei cu venituri mici lucrează peste 50 de ore pe săptămână, riscându-şi astfel sănătatea. Printre aceştia se numără muncitorii în depozite şi chelnerii. Institutul care a întocmit raportul atenţionează că, potrivit Legii privind timpul de muncă, angajaţii nu pot lucra mereu peste 48 de ore pe săptămână.

Aproximativ 22% de germani au obţinut în 2010 salarii mici, mai mult de jumătate dintre aceştia desfăşurând o activitate pentru care a fost necesară ucenicia sau chiar un colegiu (cum este în cazurile vânzătorilor, asistenţilor medicali, brutarilor, lucrătorilor din saloane de coafură şi celor implicaţi în îngrijirea persoanelor care au nevoie de ajutor).

Românii, pârliţii Europei, ar vrea să fie precum „cei mai săraci germani”

La preţuri comparabile cu Germania, ba chiar uneori mai mari (în ceea ce priveşte alimentele şi bunurile nealimentare), România reprezintă polul de sărăcie al Europei, dacă ţinem cont că aici un sfert din angajaţi sunt plătiţi cu salariul minim pe economie, în valoare de circa 700 de lei pe lună. Acesta este calculat pentru 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră, adică 0,92 eurocenţi/oră, la cursul actual.

Cu alte cuvinte, şi cel mai prost plătit german încasează de circa 5 ori mai mult decât un român, venit care-i permite să ducă o viaţă mult mai bună decât românul. Mai jos decât românii în topul sărăciei din UE sunt doar bulgarii, plătiţi cu 0,72 eurocenţi pe oră.

“România este singura ţară din Europa în care aproape un sfert dintre angajaţi, circa 850.000 de persoane, au salariul minim, numărul acestora crescând cu peste 200.000 numai în ultimul an, după modificarea Codului Muncii”, a declarat, recent, preşedintele Blocului Naţional Sindical (BNS), Dumitru Costin. El a precizat că o astfel de situaţie nu poate duce decât la concluzii neplăcute pentru viitorul Romaniei, explicând că în aceste condiţii nu poate fi ţinut în echilibru sistemul de pensii sau cel de sănătate şi nici fondul public de şomaj. „Toate aceste elemente, dublate de creşterea numărului de conflicte între angajaţi şi angajatori, conduc la un mediu ostil care continuă să stimuleze migraţia fortei de muncă”, a conchis liderul sindical.