nu ştiu de ce m-au închis 
am avut destui ochi sau prea multe virgule
poate că am apucat din umbra lor şi nu am dat nimănui
colţurile umede au făcut cuib la încheieturi
zilnic sunt scoasă afară ca o fiară blândă
mă împiedic de strigătul păsărilor
şi cad la fiecare glonte tras în cer
îmi revin când se aud oasele şi uşile de fier trântite peste degete
nu ştiu de ce sunt aici
nu cred în pereţii dorinţelor ieftine
mai sus de jumătate vreau să uit tot ce nu se uită niciodată
fără mâini fără picioare
