– Comedie neagră – fragment din Actul I-
SCENA II
LUIZA, MARINA
(Val vârtej pătrunde Luiza)
LUIZA: Bine dragă, te sun de câteva ore şi nu răspunzi!
MARINA: (bâlbâindu-se) Mi s-a închis… S-a descărcat bateria…
LUIZA: (furioasă) Poate bateriile tale din fustă… Ce s-a întâmplat între tine şi Victor?
MARINA: (întorcându-i spatele ca să nu-i observe reacţiile) Nu-i treaba ta!… Să-şi ceară iertare! Din cauza lui am dat de necaz…
LUIZA: Să-şi ceară iertare poate de la popa!… N-ai dat de necaz cucoano, ci ai dat de dracul!… Vai de căpăţâna ta!
MARINA: (resemnată) Am să-i dau bani pentru reparaţie.
LUIZA: Ce să repare, fato, că-i în comă!?
MARINA: (prăbuşindu-se pe un fotoliu) Cine, maşina?
LUIZA: Fato, tu eşti dusă cu pluta!…
MARINA : Termină cu panarama asta şi spune-mi ce s-a întâmplat!
LUIZA: Aseară când v-am întâlnit lângă izvor eraţi veseli şi fericiţi, iar acum sunteţi unul hăis şi altul cea!… (o priveşte) Dar la tărtăcuţă ce-ai păţit?… Ţi-a ieşit vreun corn?… Sau te-a însemnat Aghiuţă pentru fapta ta?
MARINA: (enervându-se) Ce faptă dragă? Explică-te odată şi nu mă mai şicana cu enigmele tale!
LUIZA: (privind-o fix) Cum?… Nu şti ce tragedie s-a întâmplat? Fi sinceră şi spune-mi ce eveniment s-a petrecut aseară între tine şi Victor?
MARINA: (aşezându-se debusolată pe fotoliu) Luiza, aseară ne-am cam ciondănit din cauza unui nenorocit care a apărut între noi.
LUIZA: Să nu-mi spui că Victor e homosexual!
MARINA: Nu dragă!
LUIZA: Mă rog! Oricine se ceartă, dar tu l-ai abandonat în mijlocul munţilor!
MARINA: Îi trece supărarea…
LUIZA: Ce supărare să-i mai treacă, nu înţelegi că Victor este în comă!?
MARINA: (buimăcită) Şi ce caută acolo?
LUIZA: Proastă mai eşti!… Adică e pe moarte! Eu şi Dorel l-am găsit pe iubitul tău într-o prăpastie.
MARINA: (şocată) Cum?
LUIZA: Ei cum! Pe spate, ţeapăn!
MARINA: (se prăbuşeşte din nou pe fotoliu) Vai de mine!…
LUIZA: Mai bine zis, vai de el!… (privind-o cum dă ochii peste cap) Fă, să nu te pună dracul să leşini. N-am chef să dau o grămadă de bani pe coroane… (Luiza îşi revine) Egoiştilor, vă gândiţi numai la voi! Halal prieteni! De bugetul familiei mele nu ţineţi seama că ne băgaţi la cheltuială? De PIB!?… Dacă muriţi amândoi, dracul v-a luat!… Băgăm preaviz de voi…
MARINA: Dragă, mă exasperezi cu ieşirile tale isterice!
LUIZA: Nu comportamentul meu trebuie să te frământe, ci situaţia actuală în care te afli, duduie dragă!… Află că eu şi prietenul meu am fost nevoiţi să dăm declaraţie la poliţie!
MARINA: (derutată) E implicată şi poliţia?
LUIZA: (se loveşte cu palma peste frunte) Te-ai tâmpit de tot!… Poliţia cercetează împrejurările accidentului lui Victor!
MARINA: (sare în picioare) Să nu-mi spui că Victor a murit!
LUIZA: Stai liniştită. Deocamdată e la graniţă… I se verifică viza…
MARINA : (naivă) Emigreză?
LIUZA: Schimbare de domiciliu la „Vila Cimitir”!
MARINA: (plimbându-se nervoasă de colo-colo) Părinţii lui Victor au aflat de incident?
LUIZA: Acest rol şi l-a asumat Dorel. Este dificil dar… le-a telefonat. L-am instruit cum să-i pregătească.
MARINA: Pentru ce?
LUIZA: (enervată) Pentru chef!… Să le spună să se pregătească pentru o întrunire de familie alături de prieteni şi să le dea impresia că este vorba de o petrecere, de o logodnă… Logodna morţii!
MARINA: (stupefiată) Fato, ce sadică eşti!
LUIZA: Doar n-ai vrea să facă infarct şi să moară înainte să ajungă aici!
MARINA: Tu nu realizezi ce şoc vor avea când petrecerea va fi una de doliu?
LUIZA: (insensibilă) Ei şi?… Vor avea cu toţii parte ori de o înmormântare fastuoasă în familie, ori de un ospiciu de calitate… Va fi o pomană… ca-n poveşti!
MARINA: (agitată) Îţi dai seama câtă durere pe ei săracii. Sunt oameni simpli din provincie, câtă suferinţă!
LUIZA: (amuzându-se) Îi şi văd cu damigeana cu vin, cu butelcuţa cu ţuică şi curcanul la subsuoară, radiind de fericire şi… când colo!… Cât de palpitant va fi! Trebuie să fiu neapărat de faţă! Voi lua camera de filmat. Va fi senzaţional! Totul pe viu, nimic trucat, plânsete, jale…
LUIZA: (înspăimântată) Diavoliţo, cum poţi fi atât de crudă!?
MARINA: Dar să lăsăm spectacolul pentru deseară… Să-l sun pe Dorel. Cine ştie pe unde dracul mai umblă şi ăsta! Doar l-am avertizat să nu zăbovească prea mult printre schilozii de la spital… Dragă, acolo parcă şi doctorii sunt handicapaţi. Victor era pe moarte iar eu aveam impresia că medicii îşi tot fluturau buzunarele goale prin faţa mea!
MARINA: Uf! Ce capricioasă eşti!
LUIZA: Linişteşte-te! Încearcă să-ţi revii şi să ne povesteşti cu luciditate tot ce s-a întâmplat… Poate va fi sau nu nevoie şi de un avocat.
MARINA: (speriată) E chiar atât de grav? (cade din nou pe fotoliu)
LUIZA: Cu legile din ziua de azi nu te joci! Dacă dai o palmă, faci puşcărie! Dacă omori, scapi cu suspendare! Pe vremea voievozilor scăpai cu o suspendare… în frânghie! Iar pe timpul lui Ţepeş te alegeai cu o suspendare într-un par!…
SCENA II
MARINA, DOREL, LUIZA
(Pătrunde Dorel)
MARINA: (sare în picioare) Noutăţi de la spital?
DOREL : Victor este într-o stare gravă.
LUIZA: Se vede de pe chipul tău. Arăţi deplorabil.
MARINA :Săracul meu Victoraş…
LUIZA: La cât eşti de disperată şi galbenă ca lămâia mult n-o mai duci.
DOREL: Şti ce i-a trecut prin cap lui Victor după ce l-ai părăsit? (arătând cu degetele) Un cep de brad, o ţepuşe, cam atât.
MARIANA: (îngrozită) Vai de mine!
LUIZA: (promptă) Ba vai de el!
MARINA: Cum de mai trăieşte?
DOREL: (plimbându-se prin cameră) Cine a spus că mai trăieşte?… Aparatele îi ţin organismul ca pe o maşină la cimitirul de fier vechi… De fapt ţepuşa nu i-a străpuns chiar capul prin creier. I-a pătruns doar în zonele mărginaşe, prin falcă, i-a smuls o ureche şi i-a ieşit undeva pe lângă ceafă.
LUIZA: Îţi dai seama ce noroc a avut!?
MARINA: (îngrozită) Tâmpiţilor, asta numiţi voi noroc!?
DOREL: Dacă ar fi fost vorba despre afaceri aş fi numit-o cu plăcere chiar „oportunitate”!
MARINA: Lăsaţi-mă dracului în pace! M-am săturat de voi!
LUIZA: (râzând) S-o crezi tu!… Ca să treci cu succes de interogatoriul poliţiei trebuie să ne povesteşti cu lux de amănunte ce s-a întâmplat ca apoi să stabilim un scenariu viabil şi să te salvăm de la pârnaie.
MARINA: Luiza, tu chiar vorbeşti serios?
DOREL: Cu câteva mii de euro şi… se rezolvă de la cincisprezece la şapte ani, din care doi cu suspendare.
MARINA: (uimită) Dorele, doar nu vorbeşti serios?
LUIZA: Stai liniştită, draga mea. În realitate situaţia este mult mai gravă! Dorel doar te-a încurajat…
DOREL: Dar spune odată ce s-a întâmplat acolo în munţi!
MARINA: (stingheră şi cu suspine) Totul a decurs atât de frumos şi de romantic până i-am divulgat un mare secret…
DOREL: (în culmea curiozităţii) Ai spart un cont bancar?
MARINA: Sunt gravidă…
DOREL: (sărind în sus de bucurie) Uraaa!… Avem ce sărbătorii!… Un fiu nenăscut şi un tată fericit… postmortem!
MARINA: Lasă glumele! Sunt însărcinată de-adevăratelea.
LUIZA: Oare poţi fi însărcinată şi… nede-adevăratelea?
MARINA: El dorea să las copilul iar eu nu…
DOREL: Ţi-era teamă că vei plăti pensie alimentară?
MARINA: Este vorba de cariera mea… Nu doresc să mă ratez tocmai acum când am toate şansele să avansez profesional.
DOREL: Dragă, unii printr-o simplă ratare au pierdut campionatul mondial la fotbal…, d-apoi un copil! Vacs albina!
LUIZA: Să înţeleg că tu ca mamă nu doreşti plodul?
MARINA: Ne-am ciondănit şi am fugit cu maşina.
DOREL: Pardon, şi cu plodul! Dacă tot nu-l vroiai de ce nu l-ai lăsat lui Victor?
LUIZA: Cum să-l lase dragă dacă-l avea în pântece?
DOREL: (încercând o glumă) Îl lăsa cu pântece cu tot… Aşa că Victor mai avea ceva de lucru până dimineaţa şi nu se mai hazarda de nebun noaptea pe creasta muntelui.
LUIZA: Aşa-i! Fără femeie lângă el s-a aventurat după alta la cabană.
DOREL: Victor avea fobia întunericului. În disperarea sa a pornit către cabană şi fără lumină …
LUIZA: … a încercat s-o ia pe scurtătură din vârf la vale… Ha, ha, ha!… Ce senzaţie o fi avut când s-a trezit aşa, deodată, plutind în gol!
MARINA: (plânge) Sărăcuţul de el… Iubitul meu Victor… Şi asta numai din pricina plodului… (se bate cu palmele peste burtă) Copil nenorocit, mi-ai distrus viaţa şi mi-ai răpit iubirea vieţii mele. Am să te avortez!
DOREL: Lasă-l în pace!… El va suferi mai mult decât tine, fiindcă tu îţi vei găsi cu timpul alt iubit…, după anii de detenţie…, poate vreun tovarăş de celulă, vreo brută virilă…
MARINA: (enervată) Mă exasperaţi cu comportările voastre animalice!
LUIZA: (îşi pune mâinile în şold) Vai dragă ce sensibilă eşti! În schimb ai cam rămas în urmă cu cultura! Conform teoriei lui Darwin se afirmă că omul se trage din maimuţă. Alţii susţin că s-ar trage din urs. O altă categorie mai modernă susţine că omul se trage din papagal, dar şi invers! Acest proces deja este în curs de desfăşurare şi în curând vom asista la o transformare globală a bărbatului în papagal!
DOREL: (ofensat) Ce vrei să insinuezi dragă, că papagalul se trage din om?
MARINA: Lăsaţi batjocura şi spuneţi-mi cum l-aţi găsit pe Victor în prăpastie.
DOREL: Doar ţi-am spus, cu un cep de brad în cap şi un colţ de stâncă în şira spinării!
LUIZA: Nu pricepi dragă, pe fată n-o interesează poziţia, ci împrejurările în care l-am descoperit!
DOREL: Simplu! Coboram la vale cu rucsacurile în spate şi deodată aruncându-mi întâmplător ochii în hău zăresc o haină în prăpastie. La început am crezut că sunt rămăşiţele vreunui amărât atacat de vreun lup sau îmbrăţişat nebuneşte de vreun urs. Deodată am realizat că sunt veşmintele lui Victor.
LUIZA: Am fost prima care l-am recunoscut pe partenerul tău. Eram atât de fericită că era el şi nu altul!… Aveam ocazia să ne demonstrăm prietenia şi devotamentul şi să-l scoatem de acolo, aşa cum o fi, chiar şi… mort! Dar cum să cobori în râpă? Nu aveam nici cordelina la noi, că adormitul meu a uitat-o acasă. Atunci, în timp ce Dorel dăduse în bâlbâială de era să se ducă de-a dreptul în hău, am sunat la salvamont.
DOREL: Peste o jumătate de oră au sosit salvamontiştii.
LUIZA: Asta îţi aduci aminte după ce ţi-am tras câteva perechi de palme ca să-ţi revii că altfel săracii nu mai nimereau pe care să salveze primul!
DOREL: Cu chiu cu vai l-au scos de acolo cu cepul de brad în cap şi cu coloana vertebrală făcută zob.
LUIZA: Cu siguranţă va rămâne paralizat toată viaţa, bineînţeles dacă se va mai trezi vreodată din comă!… Cel puţin eşti sigură că nu te va mai trişa niciodată!… Decât o pisică sau câine în casă care să te deranjeze mereu mai bine o mobilă vie!… Ha, ha, ha!… Ce norocoasă eşti!
MARINA: Noroc d-acesta să nu-ţi doreşti!
DOREL: (contrariat) Măi fetelor, nu vă întreceţi cu gluma că nu-mi place!… Acum e rândul tău Marina să ne spui cum s-a întâmplat.
MARINA: După ce ne-am ciondănit o vreme, mi-am ieşit din minţi, fiindcă el nu vroia să priceapă că acest copil îmi distruge cariera. Cu concediul natal pierde postul vacant… DOREL: Oricum prin acest incident l-ai pierdut.
MARINA: Poftim?
LUIZA: Stai liniştită, sunt destule posturi vacante la mititica!
DOREL: N-o mai întrerupe şi tu!… Te rog să continui dragă. Începe să devină palpitant.
MARINA: Nervoasă am urcat în maşină. Am accelerat şi am demarat demenţial coborând ca un bolid în serpentine printre brazi. Am ajuns la drumul forestier şi deodată de după o curbă mi-a sărit în faţă un cerb. L-am lovit, acesta s-a prăvălit în prăpastie iar eu din şoc am tras de volan şi m-am proptit într-un brad.
DOREL: Presupun că ai avut noroc. Dacă nu era bradul sigur o luai la vale după cerb!
LUIZA: Şi acum îţi cântam veşnica pomenire.
MARINA: Poate era mai bine. Scăpam de toate necazurile.
LUIZA: În loc luminat, în loc cu verdeaţă,
DOREL : În loc de odihnă…, vreo câţiva ani…
LUIZA: Facem un scenariu că ai plecat în sat să cumperi ceva. Ne gândim noi ce anume ca să fie ceva plauzibil…
DOREL: Un prezervativ, de exemplu…
LUIZA: Mai taci dracului din gură că mă derutezi şi pierd firul… Deci ai plecat la cumpărături iar el a rămas la cort.
DOREL: De ce n-a plecat el că era bărbat?
LUIZA: Da prostănac mai eşti!… Cum să laşi o femeie singură în pădure?
DOREL: Ai dreptate.
LUIZA: Între timp ai avut accidentul iar el s-a îngrijorat când a văzut că nu mai apari. După o lungă aşteptare, bănuind că s-a întâmplat ceva neprevăzut, a strâns cortul şi a pornit după tine. Vrând s-o ia pe scurtătură, peste creastă, a alunecat în prăpastie.
DOREL: Trebuie să mergi la poliţie şi să declari accidentul din pădure cu maşina. Altfel devii suspectă în cazul lui Victor.
LUIZA : Şi vinovată de braconaj în cazul cerbului rănit…
