ce caut aici
de unde am venit
îmi amintesc cum am plecat
de voi obişnuiţi cu o stare de fapt
sperând că ea
nu poate dura la nesfârşit
ai crezut tu
om
ca atâţi mulţi alţii
dar mult mai nebuneşte decât ei
că nimeni nu-ţi va cere
vreodată să alegi
în care braţ al balanţei
să-ţi aşezi organele de simţ
că vei putea să accepţi
meschini hidoşi duplicitari
în comandouri de corbi
ce lovesc cu substanţă
în cordul tău
fără ca nimeni vreodată
să zbiară
descopăr ce ştiam deja
doream să uit
pe termen nelimitat
insignifiant uneori
de voi corbilor
ce scufundaţi un vas
într-un ocean imens
aţi hărţuit corbilor
un neam
o ţara
când scriu
acest sfârşit de poezie
respir
transmit semnale
către semenii mei iubiţi
Gheorghe Serbanescu
Multumesc colegilor din redactie pentru publicarea poemului meu, pentru colaborare.
Gheorghe Serbanescu