Ştiu unde sunt acum

ce caut aici

de unde am venit

îmi amintesc cum am plecat

de voi obişnuiţi cu o stare de fapt

sperând că ea

nu poate dura la nesfârşit

ai  crezut tu

om

ca atâţi mulţi alţii

dar mult mai nebuneşte decât ei

că nimeni nu-ţi va cere

vreodată să alegi

în care braţ al balanţei

să-ţi aşezi organele de simţ

că vei putea să accepţi

meschini hidoşi duplicitari

în comandouri de corbi

ce lovesc cu substanţă

în cordul tău

fără ca nimeni vreodată

să zbiară

descopăr ce ştiam deja

doream să uit

pe termen nelimitat

insignifiant uneori

de voi corbilor

ce scufundaţi un vas

într-un ocean imens

aţi hărţuit corbilor

un neam

o ţara

când scriu

acest sfârşit de poezie

respir

transmit semnale

către semenii mei iubiţi