Multumindu-Va  tuturor celor care ati raspuns apelului privind constituirea  unui GRUP DE REFLECTIE PRIVIND PROBLEMELE DEMOCRATIEI IN SOCIETATEA ROMANEASCA, am cules in acest rastimp raspunsurile Domniilor Voastre, am selectionat spre publicare parerile exprimate mai amplu asteptand in continuare articole si opinii de la cei care si-au enuntat doar acordul si, atasand opiniile mele mai vechi exprimate privind Meritocratia, reiterez, ca posibila tema de dezbatere, scurta insemnare de mai jos:

În contemporaneitatea noastrã, filosofia politicã

– pe cât de încãrcatã de adevãrurile umanismului integral,

pe atât de încercatã în confruntãri cu agresarea

democratiei dinafara si dinlãuntrul ei – nu poate avea temã

mai importantã decât pragmatica asigurãrii unei

democratii reale prin Guvernare si Lege, prin

Administraþie si Moralã, prin Respectul Comunitar între

Persoane.

Fiind vorba, în ultimã instantã, de o arhitecturã

socialã si politicã a Statului si Institutiilor Comunitare

moderne, lucrurile stau la fel ca-n raporturile arhitecturii

cu geometria planã si geometria în spatiu: Libertatea

persoanei si a comunitãtii îsi capãtã continutul ei adevãrat

numai dacã o abordãm ca pe o coordonatã pusã în raport

cu celelalte care o ridicã la puterea a treia: îndatoririle.

Numai în acest mod, volumul adevãrat al libertãtilor unei

societãti iese în evidentã.

La fel si cu Egalitatea: Pentru a nu fi totuna cu

egalitarismul demagogic, ei nu i se poate demonstra

adevãratul volum decât în raport cu stadiul de afirmare

a persoanelor si a comunitãtilor umane.

Astfel, democratia formal-statisticã prezintã (si

reprezintã) o societate în liniile geometriei plane, fãrã a

explora nici interiorul nici ambientul, în vreme ce

democratia realã îi conferã volumul ei autentic si existenta

realã în spatiu. Or, numai geometria în spatiu poate

reprezenta toate simetriile care conduc la armonia

arhitectonicã a unui edificiu.

Construit printr-o simetrie de drepturi si obligatii,

de moralã comunã si bunuri personale, de suveranitate

permanentã prin prioritatea existenþei persoanei si

conducere temporarã prin delegatie electoralã – simetrie

care-i asigurã adevãrata armonie a existentei – edificiul

socio-politic îsi demonstreazã stabilitatea armonicã prin

diacronia dezvoltãrii democratiei reale.

V-as fi recunoscator daca abordati cele de mai sus gandindu-Va  la contextul actual al dezbaterilor publice pe aspectele artificiale ale unor  interpretari de texte legislative in care realele nevoi sociale sunt complet neglijate. Toate problemele democratiei se limiteaza in aceste dezbateri la aspectul ei formal-statistic, iar toata problematica de fond social, economic si moral a existentei noastre este gatuita doar de chestiuni strict procedurale, cautandu-se chichitele avocatesti si neglijandu-se total necesitatile reale ale dezvoltarii nationale .

In asteptarea raspunsurilor Domniilor Voastre, spre a incepe sa elaboram in fascicole dezbaterea propusa.

Corneliu LEU