bat scânduri la ferestrele sufletului 
le sigilez
sunt răni prin care pătrund amputate înălțări de umeri
avanposturi ale tăcerilor maligne
șișuri de apă se strecoară alb
insinuant
și acaparează teritoriu după teritoriu
la colț de vecernie clopotul își înghite ding-dong-ul
cu limbile tăiate
trupuri de plumb cu aripi de-argint
zac în gropi comune
știrbă
gura nopții mușcă
mii de sunete
diluate până la inexistență
se preling
într-o lume asurzitoare
dezmățul cuvintelor nerostite
îmi urcă cântec mut pe șira spinării
