Conform traditiei, la 13 septembrie se sarbatoreste in Romania Ziua Pompierilor, momentul care marcheaza un razboi ciudat care a avut loc in acea zi a anului 1848: trupele regulate turcesti, de sub comanda lui Kerim-Pasa, aflate in mars conform unei intelegeri anterioare cu autoritatile din Bucuresti, au intampinat o rezistenta inversunata din partea unitatii de pompieri din Dealul Spirii, care nu fusese avertizata asupra intelegerii.

Conjunctura istorica
Lupta s-a desfasurat cu violenta, a durat mai bine de doua ore si a lasat pe campul de lupta un mare numar de morti si raniti atat din partea turcilor, cat si a romanilor.La prima vedere, pare un fel de razboi de opereta, dar situatia trebuie pusa in contextul istoric al momentului. Anul 1848 a fost o perioada de mari transformari in intreaga Europa. In Tara Romaneasca, domnitorul Gheorghe Bibescu a fost nevoit sa abdice, dupa ce avusese loc faimoasa proclamatie de la Islaz.Proclamatia prevedea 22 revendicari, printre care: independenta administrtaiva si legislativa, separatia puterilor in stat, drepturi politice, emanciparea clacasilor, emanciparea compatriotilor de alta credinta decat cea ortodoxa, dezrobirea tiganilor, invatamant sustinut de stat si altele.Dupa abdicarea domnitorului, a fost instalat un Guvern revolutionar provizoriu, situatie inacceptabila pentru marile puteri din vecinatate si in primul rand Imperiul Otoman si Rusia Tarista, fiecare intelegand ca este momentul sa profite de situatie si sa-si subordonze cele doua principate.
Romanii urasc sistemul absolutist
In aceste conditii, la 28 iulie, turcii, ca suzerani, au instituit o Locotenenta Domneasca, avand dificila sarcina de a netezi relatiile atat cu puterile vecine, cat si cu revolutionarii interni.Fireste, solutia turca nu convenea Rusiei. Intentiile ei de a trece principatele dunarene in zona ei de influenta a fost sesizata de turci, care au hotarat trimiterea unei armate la Bucuresti. Disputarea tutelei asupra teritoriului romanesc intre puterile vecine a exacerbat sentimentul de revolta in randul revolutionarilor. Merita citate cuvintele lui George Baritiu despre aceasta situatie:”Romanii nu urasc nici pe rusi, nici pe turci, urasc din fundul sufletului orice sistem absolutist. Romanii vor suveranitate deplina, vor pacea cu toti vecinii, vor pacea si fraternitatea inlautru (sic) si in afara – si ei nu se vor odihni pana nu le vor castiga”.In acest climat, pompierii din Dealul Spirii, neinformati asupra intelegerii Locotenentei Domnesti de a nu opune rezistenta in fata armatei turcesti, au reactionat, cu rezultatele aratate mai sus.Disproportia fortelor combatante au permis turcilor sa ocupe in cele din urma orasul. A doua zi, comandantul turc a convocat notabilitatile orasului, pentru a citi firmanul Inaltei Porti, prin care se dizolva Locotenenta Domneasca, socotita incapabla sa reziste revolutiei, si se numea un caimacam, in persoana lui Constantin Cantacuzino, devotat al turcilor.Batalia pompierilor din Dealul Spirii cu turcii a ramas in istorie nu ca o mare biruinta, ceea ce nici n-a fost, ci ca un act de curaj deosebit din partea unor militari, hotarati sa infrunte dusmanul, chiar si in conditiile cand efectivele si mijloacele le erau evient nefavorabile.