N-o sa recunosc vreodata ca ma doare plansul tau,
Oana ILUZIE
O sa incerc sa par eu tare, ma sprijin in Dumnezeu;
Si daca viata mi te ia, sa te inapoieze ei,
Pana sa ma ridic de jos, o sa-mi ia doi ani sau trei.
Insa nu vei sti vreodata ce se zbate-n mintea mea,
N-o sa-mi poti citi durerea, voi zambi in fata ta;
Insa dincolo de zambet, va salaslui tristetea
Si voi realiza-n final ca mi-ai rapit tu tineretea.
Dar mai conteaza? Iti dau tot si ma cobor
In viata asta mizera, la nivelul viselor;
Sentimente mai pastrez, doar ele ma mai inalta;
Fiindca-n loc sa ma ridice, visurile ma descalta.
In inima imi esti iubit, in realitate suntem prieteni;
Iubesti pe cine nu merita, asta ma scoate din pepeni.
In mintea mea asa ramanem -tu si eu- un cuplu vesnic;
Asta este realitatea din creierul meu schizofrenic.
Mintea mea nu mai discerne, creierul s-a zapacit,
Din atatea deziluzii, iata c-am innebunit;
Ma joc cu parul papusicii, de parca ar fi parul tau…
Nu se va schimba nimic, va fi din zi in zi mai greu.
Imi esti muza si delir, toate adunate-n rime;
De dragul unei inimi, uneori se comit crime;
Voi ucide si eu gandul care ma poarta la tine,
Cu declaratia semnata: ”tu ai vrut sa scapi de mine”.
