Uneori sunt ca apa,
Josephina Alon
ieşită din vadul ei
Mă împrăştii spre vale
curgând sacadat..
în pâraie jilave,
Vin cerbi să se-adape,
din apa-mi senină..
De-albastrul din ceruri,
ce-n oglinda-mi priveşte.
Şi păsări plutesc
şi peştii înoată
Şi gâze şi fluturi de gând
mai visează….
La drumuri pe care,
nicicând n-am umblat
Spre unde mă îndrept ?
e o întrebare divină…
Ce vine din ceruri,
să-mi arate calea…
Spre vadul de unde ..
izvorul îmi este …,
un lăcaş de dorinţe….
27-04-2012