Pentru mulţi oameni matematica reprezintă doar coşmarul vieţii lor de elev sau student. Pentru Profesorul Emerit Constantin Corduneanu de la University of  Arlington Texas, fondatorul revistei “Libertas Mathematica” şi editorul acesteia timp de 31 de ani, cele două noţiuni – libertate şi matematică, au alte conotaţii. Revista “Libertas Mathematica” este un vis american atipic, un simbol pentru libertatatea politică şi de expresie, pentru spiritualitatea matematicienilor români nevoiţi să-şi părăsească ţara ȋnainte de 1989.  De-a lungul timpului, revista a reunit numeroase personalităţi din diaspora, oameni care au renunţat la securitate pentru libertate. Libertas Mathematica este o colecţie impresionantă de lucrări ştiinţifice şi realizări remarcabile ale matematicienilor români din afara blocului socialist, elite care s-au impus ȋn mediul academic internaţional, români respectaţi şi apreciaţi de universităţile occidentale, dar  aproape necunoscuţi sau daţi uitării ȋn ţara lor natală. Am avut privilegiul să aflu povestea revistei “Libertas Mathematica” de la fondatorul ei, Prof. Dr. Constantin Corduneanu, Prof. Emerit al University of Texas şi Preşedinte de Onoare al Academiei Româno- Americane de Ştiinţe şi Arte: “Pentru mine asocierea celor două cuvinte – libertate şi matematică, are un sens destul de profund şi natural, dar trebuie să mă ȋntorc ȋn timp aproape 50 de ani, pentru a explica acestă apropiere”, mi-a spus distinsul profesor, astăzi ȋn vârstă de 84 de ani.Prof. dr. Constantin Corduneanu era Prorectorul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi  ȋn 1978, când a luat decizia să treacă Atlanticul şi să ia viaţa de la ȋnceput ȋn Statele Unite ale Americii. Decizia sa poate părea absurdă pentru unii adepţi ai stării de confort care decurge dintr-o poziţie socială ȋnaltă, dar perfect justificată pentru alţii, cei ȋnsetaţi de libertate. Profesorul Constantin Corduneanu este astăzi o figură proeminentă a diasporei româneşti. Academician recunoscut şi apreciat pe toate meridianele, prof. dr. Constantin Corduneanu a demonstrat că decizia sa de emigrare a fost absolut necesară pentru cariera dumnealui. L-am rugat pe distinsul profesor, originar din Iaşi, să rememoreze momentele care l-au determinat să emigreze şi am aflat o poveste despre curaj, succes, pasiune şi determinare.

Comuniştii trimiteau cercetătorii ştiinţifici “la munca de jos”

“În primăvara anului 1975 eram Prorector al Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi, mă ocupam cu programul doctoral şi cercetarea ştiinţifică. Într-o zi am primit un telefon de la directorul general din Ministerul Învăţământului, care mi-a transmis un ordin privind distribuirea la diverse instituţii, a cercetătorilor de la Institutul de Matematică al Filialei din Iaşi a Academiei Române. Printr-un decret semnat de oamenii „mari” ai timpului, Institutele de Cercetare treceau de sub controlul Academiei ȋn subordinea universităţilor. Universităţile aveau obligaţia să transfere imediat toţi cercetătorii vizaţi prin decret, către alte unităţi socialiste. Se pare că decretul, emanat de la cel mai ȋnalt nivel politic, era conceput ca o pedeapsă  pentru cei care nu „trudesc” serios ȋn munca de cercetare şi caută doar avantaje materiale, plecări ȋn străinătate şi alte recompense, pe care le considerau nemeritate”  şi-a amintit domnul profesor Corduneanu.

În Institutele de Matematică ale Academiei Române lucrau peste o sută de cercetători, la

sediile din Bucureşti, Iaşi şi Cluj Napoca. Exista o tradiţie ȋndelungată ȋn cercetare, realizări deosebite, recunoscute pe plan internaţional, motiv pentru care cercetătorii erau invitaţi la foarte multe conferinţe şi congrese internaţionale sau pentru stagii ȋndelungate ȋn afara ţării. Decretul din 1975 a avut repercursiuni traumatizante atât pentru cei care şi-au pierdut locul obţinut cu multă muncă la Academie, cât şi pentru profesorul Constantin Corduneanu, Prorectorul Universităţii din Iaşi, pus ȋn situaţia de a rezolva o sarcină de serviciu extreme de ingrată. Cu toate acestea, domnul profesor consideră că experienţa câştigată ȋn acea perioadă, plasarea cercetătorilor ştiinţifici ȋn alte locuri de muncă, a avut şi laturi pozitive. De exemplu, Acad. Cristofor Simionescu, Rectorul Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi”, a decis transferarea a circa 50% dintre cercetători la Institutul Politehnic din Iaşi, ceea ce a condus la o creştere spectaculoasă a calităţii ȋnvăţământului tehnic românesc ȋn următorii ani.“La un Institut de proiectare, unde schema ar fi permis repartizarea a 2-3 cercetători, directorul mi-a spus că nu poate primi niciunul şi ca sensul real al decretului este trimiterea cercetătorilor ştiinţifici “la munca de jos”. Majoritatea celor transferaţi, prin aceasta ingrată sarcină de serviciu, erau foştii mei studenţi şi erau dintre cei mai buni!”  mi-a spus prof. Corduneanu cu tristeţe.În următorii ani, mulţi dintre aceşti cercetători foarte capabili au devenit profesori universitari ȋn România sau au emigrat ȋn alte ţări cu tradiţie ȋn cercetarea matematică, Israel, Anglia, alte ţări europene, unde şi-au construit cariere uimitoare. Alţii, folosind pregătirea lor specială, au pus bazele unor centre de calcul, contribuind la succesul unor industrii bazate pe aplicaţii matematice.

Visul American atipic al unui ilustru matematician român

Profesorul Constantin Corduneanu a emigrat după trei ani de la “experimentul” cizmarului din Scorniceşti, ȋn 1978, când măsurile politice tot mai incompetente s-au ȋnmulţit ȋngrijorător, iar josnicia ȋn administrarea fondului uman al României a devenit intolerabilă. Despre visul său de a tipări o revistă ȋn libertate şi de a-i regăsi pe matematicienii nevoiţi să ia calea exilului pentru a-şi păstra demnitatea umană, profesorul Corduneanu ȋşi aminteşte:“Mi-am propus atunci să fac ceva, ca răspuns la ȋntinarea tradiţiilor noastre ȋn domeniul Matematicii. M-am gândit la Spiru Haret, Gheorghe Ţiţeica, Dimitrie Pompeiu, Grigore Moisil, Simion Stoilov, Gheorghe Vrâncean, caţiva dintre matematicienii români care dobândiseră recunoaşterea internaţională şi ale căror realizări vor rămâne, chiar dacă ei nu se mai află fizic printre noi. În acest context, am discutat şi cu câţiva colegi din generaţia mea şi  am hotărât să ȋncep publicarea revistei Libertas Mathematica. Cum Academia Româno-Americană de Ştiinţe şi Arte tocmai făcuse anunţ pentru unul dintre congresele sale anuale, am decis să prezint  proiectul de publicare ȋn cadrul ARA. Nu eram ȋncă membru al Academiei, dar cererea mea a fost aprobată de către conducere. Prof. Nicolae Timiraş din Berkeley, CA, strănepot al scriitorului Ion Creangă, era preşedinte la ARA, iar Prof. Basil Roman, de la California State University din Long Beach, vice-preşedinte. Adunarea Generală a membrilor ARA şi Congresul anual au avut loc la Monmouth College, West Long Branch din New Jersey şi a decis aprobarea proiectului meu şi publicarea revistei Libertas Mathematica sub egida ARA. Secretarul ARA de atunci, Dr. Stătescu din Los Angeles, a menţionat aceste hotărâri ȋn minuta pe care a redactat-o după congres. Era luna octombrie a anului 1979 şi şansa unui nou ȋnceput. La Congresul ARA am cunoscut distinse personalităţi ale diasporei româneşti din USA şi am ȋnceput imediat organizarea revistei. Aveam şi sprijinul colegilor din România, care fuseseră prezenţi la Congres şi la care am apelat pentru articolele din primul volum.”De-a lungul timpului, structura şi tendinţele au fost influenţate de oameni si fapte, care şi-au lăsat amprenta asupra conţinutului revistei şi asupra politicii editoriale. Primul volum a vazut lumina tiparului ȋn vara anului 1981, la University of Arlington Texas, după ce un an ȋntreg (1980) a fost folosit pentru strângerea articolelor şi alcătuirea rubricii „Miscellanea”. Rubrica era dedicată facilitării contactelor ȋntre matematicienii de origne română din diaspora şi cuprindea o listă cu nume şi adrese a peste 100 de matematicieni români din America, Europa de Vest, Israel, Maroc şi Africa de Sud.

Scrisoare de protest adresată lui Nicolae Ceauşescu

Primul număr al revistei s-a remarcat prin lucrări ştiinţifice de ȋnaltă clasă şi prin rubrica inedită “Miscellanea”. În această rubrică a fost publicată o Scrisoare de Protest adresată de 100 de matematicieni, membri ai Societăţii Americane de Matematică, dictatorului Nicolae Ceauşescu, preşedintele României, referitoare la desfiinţarea Institutului de Matematică al Academiei Române de la Bucureşti, cu filialele sale din Iaşi şi Cluj-Napoca. “Cele 100 semnături le-am obţinut ȋn două ore, la meetingul Anual al Societăţii Americane de Matematică de la  San Antonio, Texas. Printre semnatari se aflau mai mulţi matematicieni de renume mondial, printre care menţionez pe Keneth Cooke (Pomona College, CA), Harold Shapiro (Royal Institute of Technology, Suedia), Paul Erdos (Universitatea din Budapesta şi Haifa), Robert Bartle (University of Illinois), William P. Thurston (Princeton University) şi Isaac Schoenberg de la University of Wisconsin. Ultimul este originar din Galaţi, a facut parte din Şcoala Matematică Ieşeană, unde a obţinut doctoratul, a fost asistent şi lector. Ajuns ȋn SUA la ȋnceputul anilor 1930, a fost mobilizat şi a lucrat pentru “Department of Defense” şi s-a specializat in Teoria Aproximării. El a eleborat metoda funcţiilor „Spline”, folosite la antecalculul traiectoriilor navelor cosmice. Profesorul Schoenberg a trimis şi o scrisoare personală de protest, adresată lui Nicolae Ceausescu, iar o copie mi-a trimis-o şi mie” a declarat profesorul C-tin Corduneanu.Autorii primului volum al revistei aparţineau cu toţii şcolii româneşti de matematică, cu excepţia semnatarilor scrisorii de protest. A existat şi un autor din Uniunea Sovietică (nascut la Chişinău şi absolvent al Universităţii din Moscova), care a ţinut să contribuie la Libertas Mathematica deoarece vorbea limba română. Un alt colaborator al revistei, prezent ȋn primul volum, a fost Prof. Nicolae Tipei de la Politehnica din Bucureşti, a cărui lucrare folosea din plin cele mai avansate metode matematice ale vremii. Doi dintre autorii articolelor din primul numar al revistei “Libertas Mathematica” erau membri corespondenţi ai Academiei Române.

Treizecişiunu de volume şi tot atâţia ani de matematică ȋn libertate

În rubrica „Miscellanea” au fost incluse şi recenzii de cărţi matematice, Statutul Academiei Româno – Americane de Ştiinţe şi Arte, precum şi note biografice ale autorilor. Aceasta rubrică a fost pastrată până ȋn anul 2011, când s-a tipărit volumul XXXI al revistei, cu mici modificări şi precizări cerute de creşterea masivă a Diasporei Matematice Româneşti. În prezent, există cca. 500 de profesori şi cercetători ȋn domeniul Matematicii, de provenienţă românească, evidenţiaţi ȋn paginile revistei: http://www.lm-ns.org/files/RomanianMathCompSc.pdfÎn cele 31 de volume anuale, Libertas Mathematica, fondată, editată şi tiparită cu regularitate de prof. dr. C-tin Corduneanu din 1981 până ȋn 2011, au fost publicate peste 400 de articole originale de Matematică, Statistică, Istoria Matematicii, Mecanică şi Fizică, articole teoretice cu suport matematic şi aplicaţii ȋn alte domenii conexe . Deoarece aprobarea de la ARA nu presupunea şi sprijin financiar, ȋn primii ani de publicare, revista avea resurse limitate (doar 20 de abonamente), iar profesorul Corduneanu achita personal diferenţa de bani necesară pentru tipărirea revistei, o secretară de la universitate ȋl ajuta să dea revistei o formă unitară, adecvată tiparului, iar doctoranzii dumnealui dedicau voluntar timp şi energie revistei. Situaţia s-a ȋmbunătăţit ulterior prin noi abonamente şi prin schimbul de publicaţii cu universităţi din Europa, Asia, Africa şi America de Sud.Libertas Mathematica s-a bucurat de sprijinul Universitatii din Arlington Texas, care a aprobat profesorului Corduneanu folosirea unui xerox performant, iar studenţii săi doctoranzi Mehran Mahdavi (astăzi profesor la Bowie State University din Maryland), Yizeng Li (acum profesor la Tarrant County College din Forth Worth, TX) şi Zephirinus Okonkwo (acum profesor şi decan la o universitate din statul Georgia) au contribuit voluntar la publicarea revistei până ȋn anul 1997. Succesul a crescut an de an, iar Libertas Mathematica a ajuns ȋn 500 de universităţi din 60 de ţări. Prin schimb cu Libertas Mathematica, aceştia au răsplătit munca redactorilor, iar colecţia bibliotecii ştiinţifice a Universităţii din Texas a primit 500 de reviste noi. “Libertas Mathematica” a contribuit decisiv la prestigiul Academiei Româno- Americane de Ştiinţe şi Arte şi la recunoaşterea matematicienilor de origine română peste tot ȋn lume. Generozitatea Universităţii din Texas, care a pus la dispoziţie mijloace tehnice pentru tipărirea revistei, a primit atenţia mediului academic international. Academicianul Constantin Corduneanu consideră ca a venit momentul să predea ştafeta unei noi generaţii de matematicieni. Începând cu volumul XXXII (anul 2012), revista Libertas Mathematica va fi coordonată de Prof. V. Staicu de la University of Aveiro, Portugalia:“Anul acesta am ȋncredinţat munca de editor Prof. Vasile Staicu, de la Univ. Aveiro din Portugalia, care a organizat un frumos şi reuşit congres ȋn urmă cu şase ani, când am vizitat şi eu campusul din Portugalia, situat ȋn apropierea Oceanului Atlantic, care aduce puţin cu stilul românesc. Sper ȋntr-un suflu nou, ȋntr-o ridicare a revistei şi a cititorilor la un alt nivel. Pe toate continentele Terrei, urmaşii lui Pompeiu, Ţiţeica, Moisil, Myller, Popoviciu, duc cu ei ȋnvăţătura şi dedicaţia către ştiinţă, aşa cum le-au moştenit de la iluştrii lor ȋnaintaşi”, mi–a spus prof. dr. Constantin Corduneanu. (Va urma)