Florina LADISLAUVenită fiind din cel ce încă duce
O vadră de lumină la răscruce,
Mă las purtată către ce-o să fie
Mai viu în strălucirea argintie.
Să mă topesc, mirată, în iertare
Şi liniştea de fum să mă-nfăşoare,
În ardere mai pură, mai adâncă,
Aşa cum arde soarele pe luncă.
Drum de zăpadă port fără să ţină
Sufletul meu povară de lumină,
Ci doar căldură albului înalt
Când cade frunza udă pe asfalt.
Florina Ladislau
Mă numesc Ladislau Florina şi sunt născută pe data de 14 martie 1974, în Braşov, fiica Valeriei şi a lui Iosif Ladislau.
Sunt absolventă a Liceului Teoretic Mihail Săulescu – Predeal.
Am lucrat ca translator de limba italiană din anii 1994-2004.
Din 2004 m-am transferat în Italia, unde lucrez ca manager în cadrul unei firmei ce se ocupă de ecologie.
Începutul meu artistic îşi are obârşia în iconografie din anul 1998, când am început să pictez o seamă de icoane, în stil bizantin. Înclinaţia către culoare mi-a favorizat şi realizarea altor picturi, cu conotaţie laică.
În anul 2012 am debutat cu pictura „Iluzii” pe coperta cărţii de poezii – Iluzii – a poetului Bujor Voinea.
Dorul de casă şi de ţară, în ultimii ani de străinătate, m-au făcut să pun accent pe frumuseţea cuvintelor din limba română. Limba română e ca o poveste de cântec. Ca gestul unic al mângâierii coardei ce cântă mereu pentru întâia oară şi niciodată pentru ultima dată. O voi picta fără a voi să am parte de răsplată. O voi scrie în versuri ca cea mai înaltă rugă săvârşită pe cel mai înalt loc de pe Pământ.
Poezia este „amantul” care mă cuprinde precum spuma cuprinde valul. „El” este volatilul şi eu sunt fluidul, ca orişice zămislire a transpunerii spiritului în sensul curgerii vieţii.
