La numai câteva ore după deschiderea evenimentului cultural „Sub Frunze de Măslini” la Galaţi, am avut plăcerea să întâlnesc pe d-na Paulina Duţă din Bucureşti, promotoarea, fotograful şi organizatoarea acestei expoziţii care a avut ca scop să prezinte frânturi din viaţa şi cultura Israeliană modernă, publicului larg din oraşul Galaţi. Cu amabilitate, d-na Duţă a acceptat să participe la acest interviu realizat chiar la Casa de Cultură a Sindicatelor, care a găzduit expoziţia despre care vom discuta în continuare în amănunt.

AG: Dragă Paulina, las felicitările pentru final, aş vrea să ştiu cum s-a născut ideea acestui excepţional eveniment?

PD: Simplu, am reunit mai întâi 80 de imagini, crâmpeie din viaţa de zi cu zi din Ierusalim,Tel Aviv, Ein Karem şi Caesarea Maritimă, locuri pe care le-am vizitat recent. Contopirea acestora cu poezia israeliană este un dar suplimentar pe care îl dedicăm tuturor celor care poartă în suflet povara dulce-amară a călătorului ce-şi căuta identitatea spirituală într-o ţară incitantă prin diversitatea sa cât şi prin exprimare.  Proiectul nostru „Sub frunze de Măslini” s-a născut din nebănuitele intersecţii umane menite să dăruiască dincolo de distanţe. Limbajul poeziei, muzicii şi al fotografiei a adus laolaltă iubitori de frumos de pe două continente: scriitorii Bianca Marcovici, Adrian Grauenfels din Israel, poeta Angela Baciu din Galaţi şi pe mine, autoarea fotografiilor, din Bucureşti.

AG: Mi se pare o minunată idee melanjul dintre imaginile Israelului şi poezia ebraică modernă scrisă de tineri poeţi aflaţi la începutul drumului, si oferite astfel publicului de limba română.  

PD: Lirica ebraică contemporană este, din nefericire, puţin cunoscută şi accesibilă publicului românesc. Poeziile prezentate în cadrul manifestării au trezit interesul audienţei mai ales prin adâncimea mesajului, fără senzaţii de catifea, lăsând loc frământărilor şi luptei israelianului de ieri şi de azi cu furtunile din el însuşi. Acest aspect al confruntării şi al neliniştii permanente a fost unul dintre motoarele care au animat proiectul „Sub frunze de Măslini”.Gazda acestei manifestări este Casa de Cultură a Sindicatelor din Galaţi şi d-na Angela Baciu, poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România. Un om plin de pasiunea de a dărui, animat de extazul pe care ţi-l dăruieşte plăcerea lucrului bine făcut, d-na Angela Baciu a adunat în preajmă prieteni şi colaboratori. Doar o astfel de persoană extrem de organizată ar fi putut să canalizeze intenţiile noastre într-un şuvoi comun de frumuseţe vizuală şi auditivă a Israelului. Angela a invitat presa şi mediile locale care au luat parte la vernisaj. Adaug că în acest an se celebrează prin manifestări artistice 43 de ani de existenţă ai Casei de Cultură a Sindicatelor din Galaţi.

AG: Cine a mai pus umărul la realizarea acestui eveniment?

PD: Trebuie menţionat că expoziţia de fotografie şi lirică ebraică contemporană „Sub frunze de Măslini” a fost rodul muncii voluntare a tuturor celor implicaţi. „Atelierele de Cultură ale Poetei Angela Baciu” şi „Artmediacultura”, participanţii la manifestarea artistică de la vernisaj au dăruit din suflet trăirile lor cu care au împodobit această zi, anticipând prin căldura mesajului sărbătorile de iarnă, precum mi-au mărturisit pline de bucurie două doamne vârstnice prezente la vernisaj. Şi nu în ultimul rând, alături de d-na Angela Baciu a fost prestaţia remarcabilă a d-lui Lucian Gheorghiu care a asigurat ilustraţia muzicală cu acorduri evreieşti de ieri şi de azi, aducând un plus de conţinut pitoresc manifestării.

AG: Aş vrea să comunic pe această cale că Institutul Cultural Român din Tel Aviv a salutat şi promovat  cu multă căldură evenimentul. Am zărit mulţi copii în sală, ce aport au adus aceşti tineri la vernisaj?

PD: Impresionantă a fost prezenţa copiilor din Galaţi şi Brăila care au participat alături  de profesorii coordonatori la manifestarea artistică de la deschiderea expoziţiei, prezentându-se cu punctualitate şi într-o ordine exemplare, căutând să-şi lepede o dată cu hainele de drum şi emoţiile în culise, repetând înfriguraţi poeziile memorate. Copiii au recitat cu seriozitate, abordând un aer de oameni mari, fiind transpuşi de sensurile unei poezii greu de înţeles pentru vârsta lor fragedă. Au fost minunaţi, am fost impresionată de „Spuma marii” recitată de Adina Calu, la fel ar fi fost şi d-na Marcovici, care semnează poezia „Suntem un fel de oameni” în interpretarea expresivă a aceeaşi domnişoare de 12 ani.

Din poeziile traduse din ebraică Ema Babeş a recitat „Dimineaţa cenuşie” de A.Spiegelblat şi „Cine e mai tare?”, Andreea Burtoi ne-a oferit „Curiozitate” de N.Wasserman şi poezia mea preferată, „Ora de lumină” de Edna Levor. Andreea Vlădescu a recitat „Poezie” de Avia Ben David. În deschiderea manifestării artistice domnişoara Dănăila Ioana, în vârstă de 11 ani, elevă la clasa de balet a Casei de Cultură a Sindicatelor din Galaţi a oferit un moment graţios pe muzica Ofrei Haza,”Yerushalaim Shel Zahav”, încântând audienţa. Fiecare dintre aceşti copii minunaţi şi-a pus amprenta proprie şi personală, încărcată de emoţia unui auditoriu surprinzător de prezent, străduindu-se să dăruiască dincolo de cuvinte. Ce ne-am face fără candoarea şi optimismul copilăriei ?

AG: Gândesc că un catalog cu texte şi fotografii explicative care să sumarizeze evenimentul ar fi benefic, îl aveţi cumva în plan?

PD: Expoziţia „Sub frunze de Măslini” a fost superb prezentată într-o broşura a cărei tehnoredactare o datorez d-lui Marius Mihalachi din Bucureşti, care, asemenea tuturor celor implicaţi a fost prins în frumuseţea proiectului, alăturându-se celorlalţi voluntari care au susţinut proiectul.

AG: Mama mea a făcut şcoala primară şi apoi liceul, aici pe malul Dunării, avea amintiri deosebite din aceste locuri, cum vă raportaţi dumneavoastră la oraşul Galaţi?

PD:  Galaţi, oraşul de suflet al bunicului meu, ofiţer în Marina Regală în 1935, an în care şi-a luat rămas bun de la iubirea vieţii lui, Rozeta, ce părăsea România definitiv îndreptându-se spre ceea ce mai târziu va deveni statul Israel. Este o legătura afectivă pe care o refac astfel după decenii în numele bunicului şi purtând în minte silueta unei femei frumoase dintr-o fotografie veche.

AG: E timpul să vorbim puţin şi despre dvs, ce ne spuneţi despre femeia Paulina Duţă?  

PD: Sunt născută în Bucureşti, în vârstă de 45 de ani, absolventă a Facultăţii de Medicină Dentară din cadrul UMF „Carol Davila” promoţia 1991, medic primar ortodont şi Doctor în Medicina Dentară. Am fost întrebată cu prilejul vernisajului, în câteva rânduri, dacă sunt evreică. De ce doar un evreu ar face o expoziţie dedicată Israelului? Am răspuns zâmbind ca sunt creştin-ortodoxă prin naştere, că afinităţile spirituale nu sunt trasate prin naştere, ci mai ales prin împrejurările cu care te modelează viaţa, într-o existenţă atât de materialistă în care între oameni mai mult se pun bariere decât se creează punţi. Departe de obligaţiile religioase, vei fii şocat dacă-ţi spun că mă simt…puţin evreică ? Suntem diferiţi ? Trăim mai profund bucuriile sau amărăciunile vieţii, ne bucurăm altfel de frumuseţea amurgului ori de un pahar cu apă rece ? Îndrăgostiţii se ţin altfel de mână, cafeaua este mai dulce la noi sau la voi ? Copiii gânguresc altfel în braţele mamelor ? În acesta expoziţie am căutat răspunsuri

vizuale oferind popasuri de reflecţie alături de poezie tuturor celor care sunt în căutarea Israelului de astăzi.

AG: Personal consider acest eveniment un succes deosebit, eu şi

colegii mei din Israel am urmărit şi salutat munca depusă, entuziasmul şi perseverenţa dvs. în această antrepriza culturală, pluralistă.

Fotografiile dvs. sunt remarcabile prin mesajul estetic şi ineditul lor.

Cred că şi poeţii israelieni citiţi pentru prima oară în limba română sunt mulţumiţi  de rezultate. Cum aţi sumariza dvs. evenimentul cultural „Sub Frunze de Măslini”?

PD: Prezenţa vizitatorilor la vernisaj a fost electrizantă. Dacă am reuşit să fac câţiva oameni fericiţi este un sentiment extraordinar care mă stimulează. Vrem să vedem optimismul oglindit în viaţa noastră de zi cu zi, lucrurile simple sunt cele mai frumoase, nu ele lipsesc, dar poate noi le ocolim în zbuciumul unei vieţi prea agitate aici ca şi în Israel.

AG: Vă mulţumesc pentru timpul acordat şi acest instructiv interviu. Sper să avem şansa că expoziţia „Sub Frunze de măslini” să ajungă şi la noi în Israel. Vă aşteptăm aici, sub măslini, cu mare nerăbdare.

Foto: Paulina Duţă

AG 2012

 Lucretia BERZINTU