Benone Sinulescu: poeme şi melodii aidoma sufletului

Ce istorie a florilor, (cum spune Cioran), e mai adevărată decât parfumul lor, ce cunună e mai fixă deasupra orizontului, decât curcubeul, ce exegeze palpită în miezul literaturii, mai fremătând decât umbrele frunţii poeţilor, ce margine monumentală arcuieşte mai solemn graniţa dintre teluric şi spiritual, decât pandantivii catedralelor, ce rămâne mai luminos prin breşele sufleteşti în lume, decât salbele mărgăritarelor de cântece şi unde sunt adunate cântecele, ca perlele în cochilii scufundate sub ocean, cu mai multă grijă şi folos sufletesc, decât în albumele pe care, cu greutate din toate perspectivele, le izbutesc azi cântăreţii?!  O colecţie de cântece însemnează pentru artist ceea ce-i parfumul pentru istoria florilor, bolta curcubeului pentru orizont, frunţile îngândurate, pentru poezie, arcada catedralei pentru linia dintre lumesc şi spiritual, perla pentru scoica depusă pe funduri acvatice. Fiecare colecţie de cântece nu duce mai departe în timp numai muzica, ci e zguduită şi de rezonanţa pe care o lasă în amintire făptuitorii lui, cântăreţul şi cei cu o contribuţie auzibilă sau nu, subsumată actului final al efectului sonor.

De puţin timp s-a dat românilor o colecţie cu o parte a cântecelor lui Benone Sinulescu, pe care, cine o va avea, va fi un trezorier mai târziu! Colecţia aceasta este ca o corabie încărcată, ancorată de curând, după o plutire de jumătate de veac în largul mării de cântece româneşti. Această mare e dominată de un arhipelag cu un subsol de comori ale muzicii folclorice, dar şi de coliere de insule cu oaze verzi ale muzicii uşoare, muzicii de petrecere, muzicii etno, romanţei… Oricine, ascultă ce îi place, aşa cum oricine şi-ar naviga o lotcă pe sticla albastră a apei, spre uscatul care primeşte pe fiecare cu farmecul şi comorile atracţiilor sale.

Aşa cum toate insulele au reflexe în apele ce le înconjoară, toate cântecele lui Benone Sinulescu, adunate în colecţia aniversară, de incalculabilă valoare, au oglindiri în marea apă limpede a marii muzici, fermecătoare, vitală pentru viaţa sufletească a românilor care, de mai bine de o jumătate de secol îşi hrănesc inima nu numai cu melodiile acestor cântece, ci şi cu versurile lor preschimbate din trăiri umane, în cuvinte poetice ce slăvesc dragostea, bucuria, viaţa, dar provoacă şi culpabilitate la durere şi nefericire. Omul, după criteriile firii sale, într-o universală şi inevitabilă privire, nicidecum pur personală, nedetaşată de esteticul şi epicul bunului simţ al culturii ţărăneşti, fără nicio legătură cu managementul care contaminează astăzi producţia artistică regăseşte în aceste cântece umanul în armonie cu natura.

Este o colecţie pe care sunt înregistrate cântece necântate cu gura, ci cu inima, aşa cum sunt pânze nepictate cu mâna, ci cu sufletul, aşa cum sunt poezii nescrise cu pana, ci cu umbrele frunţii.

Este o colecţie aniversară de cântece apărute la împlinirea a şaptezeci de ani de viaţă şi cincizeci şi doi de ani de carieră artistică. Care, aşa cum consemnează pe broşura colecţiei, Elise Stan, etnomuzicolog, realizator de emisiuni folclorice la Televiziunea Română,„propune acum marelui public un album aniversar cu cele mai frumoase cântece populare ale marelui artist, un excelent compendiu, o trecere în revistă a câtorva dintre şlagărele sale, un material mult aşteptat de iubitorii genului. C.D.-ul de faţă conţine cântece nemuritoare, pe care noi românii le vom asculta încă mulţi ani de-aici înainte cu aceeaşi bucurie ca şi atunci când au fost auzite pentru prima oară”.

Orchestraţia cântecelor imprimate pe acest album depăşeşte condiţiile pentru creaţia unui album şi le întruneşte pe acelea de a făuri o istorie a muzicii: Ion Albeşteanu, Ionel Budişteanu, Florian Economu, Paraschiv Oprea, Victor Predescu, Radu Voinescu, Gheorghe Zamfir.

Întocmai cum spune Elise Stan, „…ni se dezvăluie un adevărat regal muzical folcloric care ni se oferă prin intermediul acestui compact disc, căci Benone Sinulescu este un nume ce se confundă întotdeauna cu voia bună, modestia, profesionalismul şi, desigur, cu muzica populară de bună calitate…”.

Colecţia aniversară de cântece interpretate de Benone Sinulescu este un mănunchi în care se reflectă lirismul maxim al marelui său tezaul de cântece.

Prin Benone Sinulescu, de-a lungul carierei sale artistice, muzica a avut şi menţinut forma demnă de muzică, a valoarei maxime. A încântat şi încântă într-atât pe românii de pretutindeni, cu glasul său, popularitatea lui ajungând atât de departe încât oricine din lumea muzicii folclorice se crede mai iubit în România decât Benone Sinulescu, instituie utopii. Aceasta este şi taina pe care atâţia nu o străpung, a longevităţii artistice. „Pentru longevitatea sa artistică şi pentru muzica de un real rafinament, pe care o interpretează, a fost premiat şi decorat de mai multe ori în decursul anilor, şi pe drept cuvânt, se poate spune că Benone Sinulescu şi-a făcut pe deplin datoria, faţă de sine însuşi, faţă de semenii săi contemporani şi faţă de urmaşi. Acum noi avem datoria să-i dăm toată recunoştinţa noastră şi dacă ajungem la hotarul cuvintelor elogioase, atunci, să tăcem şi să ascultăm muzica lui Benone Sinulescu, spre a ne regăsi astfel în plinătatea sinelui nostru”, spune, în modul plasticizat nerepetabil, Elise Stan.

Dacă rostim în mod adevărat un nume mare în muzica folclorică românească, în istoria muzicii folclorice, credo-ul majorităţii românilor este că numele-i Benomne Sinulescu. Lui, poporul român îi decernează misia de purtător al sentimentelor sale, ceea ce îi laurează deopotrivă tâmplele, inima şi glasul. Pentru că în cântecele lui Benone Sinulescu, pe lângă melodiile atrăgătoare în vis, se găsesc şi cuvinte dezlipite din soarele şi urmele poeziei în texte de cântec de mare profunzime, bogăţie şi frumuseţe, iubitorii muzicii folclorice româneşti înclină să creadă că făptuirea colecţiei aniversare de cântece ale lui Benone Sinulescu e o colecţie de poeme şi melodii, aidoma măcar unei bucăţi din sufletul fiecăruia dintre cei care le ascultă ! (Aurel V. ZGHERAN)