Fuego – Din dragoste de România!

Pentru că forma se poate obţine doar prin imbrâţişarea fondului, e nevoie de o identificare continuă cu spaţiul care te formează. Şi cum simbolurile unei ţări sunt conferite de insăşi limba ce sălăşlueşte în sufletul său, România reprezintă mai mult decât ne putem imagina.

Grigore Vieru intărea ideea unităţii limbii române, spunând că „Dumnezeu a plâns peste ţară, cu lacrima limbii noastre.” Astfel, din dragoste de România, Fuego o cântă.

Există multe motive pentru care Paul Ciprian Surugiu poate fi apreciat, dar unul dintre cele mai importante este acela că menţine vie flacăra limbii române, participând la perpetuarea ei în muzică şi dându-i, tot prin muzică, darul cel mai de preţ pe care un artist îl poate oferi. 

“Imi iubesc ţara, cu ale sale sclipiri de oameni frumoşi şi probabil că nu aş fi reuşit să cânt, să compun, să mă dedic acestei profesii dacă nu simţeam că într-adevăr am pentru cine să o fac şi am cu ce să o fac.

Am învăţat de la Grigore Vieru, pe lângă ce înseamnă să fii simplu şi să dăruieşti, cum trebuie să îţi iubeşti limba. Tocmai de asta am ales să îmi preţuiesc limba, să îi dau o altă formă prin cântul meu şi să-i descopăr noi înţelesuri.

Pentru limba română şi pentru România încerc să îmi menţin drumul şi să-i slujesc simbolurile. Consider că asta îmi e misiunea. Şi doar aşa pot mulţumi României pentru tot ce ne oferă, pentru mirările cu care ne uimeşte. Aşa am ales să o promovez, prin cântec. Atât în România, cât şi în Basarabia.

Sunt într-adevăr mândru că sunt român. Nu mi-aş asuma niciodată riscul dezrădăcinării, convins fiind că ar fi o pierdere de identitate. Simt că aici publicul meu are nevoie de mine, mă simt iubit cu toate zbaterile, neîmplinirile sau gloriile mele, şi mă pot exprima artistic (cu toate lipsurile în care se dezvoltă arta la noi). Aici sunt familia mea, prietenii mei şi publicul meu drag pe care nu-l voi trăda şi dezamăgi niciodată.

România e o încărcare sublimă, o taină, o bucurie, o “vrăjită fereastră către asfinţit.“ (Paul Ciprian Surugiu – Fuego)

Rodica Elena LUPU

Motto:
Tainele mării nu se cunosc de pe mal…
Nu-s de seamă vorbele, când nu se văd faptele!
La multă lumină şi adevăr!

Născută în Războieni-Cetate, pe malul Mureşului, inspirată de cultura seculară a Ardealului, Rodica-Elena Lupu trăieşte în Bucureşti, unde creează literatură de calitate. Acest fapt l-a demonstrat deseori în paginile revistei noastre.

George Roca Redactor RomaniaVIP, 2009

De profesie jurist, conduce Editura ANAMAROL

A editat peste 400 de cărţi printre care şi ale renumitului scriitor Paul Goma: Arta ReFugii, Bonifacia, Săptămâna roşie, Jurnal 2004, Jurnal 2005, Jurnal 2006, Ostinato, Patimile după Piteşti, Gherla Lăţeşti.

Membru de onoare al Asociaţiei Interculturale „Ars Longa” din Nurnberg, membru ASLA Oradea, a Asociatiei Scriitorilor de Limba Romana din Canada, A Cenaclului Observatorul din Toronto, Asociaţei Române pentru Patrimoniu şi apare în WHO IS WHO – Enciclopedia Personalităţilor din România, 2006-2011, Doctor în Dacoromânistică, Academia DACOROMÂNÂ, 2011.

Ca autor, semnează uneori şi sub pseudonimul literar Roena Woolf.

2011 -CD – CAT MAI E VREME – 14 melodii pe versuri semnate Rodica Elena LUPU

A publicat 52 de volume de proză şi poezie şi apare in 4 antologii:

CARŢI SCRISE ŞI PUBLICATE

DE RODICA ELENA LUPU

2001:”VACANŢE, VACANŢE”, Editura Publiferom, Bucureşti.

2002: „PRĂJITURI ŞI SFATURI DE LA MAMA ŞI BUNICA”, Editura Publiferom, Bucureşti; „IEFTIN ŞI GUSTOS”, Editura Dacia, Cluj Napoca; „SFATURI ŞI PRĂJITURI DE LA MAMA ŞI BUNICA”, Editura Curtea Veche, Bucureşti;

2003: „VACANŢE, VACANŢE”, Editura Curtea Veche, Bucureşti; „VACANŢE–ANGLIA, VACANŢE–ITALIA”, „VACANŢE– GRECIA”, „VACANŢE–ISRAEL”, „VACANŢE–SPANIA”; „SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE”, Editura ANAMAROL, Bucureşti;

2004: „VACANŢE, VACANŢE–DRUMURI PRINTRE AMINTIRI” vol. I şi II, „VACANŢE, VACANŢE–ROMÂNIE, PLAI DE DOR”; „PRĂJITURI ŞI SFATURI DE LA MAMA ŞI BUNICA” ediţia a doua, „GLASUL INIMII” roman, „TIMPUL JUDECĂ ŞI PLĂTEŞTE” roman, Editura ANMAROL, Bucureşti;

2005: „MÂNA DESTINULUI” roman, „MIRACOLUL VIEŢII” roman, „ETERNA POVESTE” roman, „O UMBRĂ DIN TRECUT” roman; „IEFTIN ŞI GUSTOS” ediţia a doua; „SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE” ediţia a doua; din colecţia „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL“ au apărut: ”VIS ÎMPINIT”, „O CLIPĂ DE RĂTĂCIRE”, „UNDE EŞTI”, Editura ANAMAROL, Bucureşti;

2006: Din colecţia „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” a apărut: „DE CE OARE?”; „CLIPA” poezii; „SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE” ediţia a treia, Editura ANAMAROL, Bucureşti.

2007: „POEZII PENTRU COPII”; „GLASUL INIMII” ediţia a II-a; din colecţia „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” au apărut: „PROBLEMĂ DE FAMILIE”, „VIVIANA”, „CAMPIONUL”, Editura ANAMAROL, Bucureşti.

2008: „VOI TRĂI…CLIPA” poezii, „REGĂSIRE” poezii ediţie bilingvă română-maghiară, Editura ANAMAROL, Bucureşti.

2009: „ALFABETUL POVEŞTILOR”; „AUTOPORTRAIT” poezii limba franceză, „DAR” poezii, „LUCKY” roman, Editura ANAMAROL, Bucureşti.

2010: „CU IN-CE-TI-NI-TO-RUL” poezii; poezii pentru copii: „ALFABETUL POEZIILOR”, „NUMĂRĂM ŞI POEZII ÎNVĂŢĂM”, „PLAI DE DOR”, „PRIETENIA”; „AUTOPORTRET-SELBSTPORTRÄT” poezii ediţie bilingvă română-germană; CLIPA-THE MOMENT poezii ediţie bilingvă română-engleză; “AUTOPORTRET-AUTOPORTRAIT” poezii ediţie bilingvă română – franceză; CÂT MAI E VREME- ?CUÁNTO TIEMPO QUEDA? poezii ediţie bilingvă română–spaniolă, Editura ANAMAROL, Bucureşti.

2011: „CLIPA / IL MOMENTO” poezii ediţie bilingvă română-italiană; „HAOS” poezii, „ÎNTRE ANOTIMPURI” poezii, roman „MISTER”, roman „IUBIRE, TU…”, Editura ANAMAROL, Bucureşti.

2012: roman „CLIPE ÎN DOI”, editura ANAMAROL, Bucureşti, roman „DINCOLO DE TIMP”, Editura DACOROMÂNA, Bucureşti`

Poezii în Antologii: 2006: „SPIRALELE VIEŢII”; 2007: „DRUMURILE VIEŢII”; 2008: „ŞANSELE POEZIEI”, „DOAMNELE POEZIEI”, „RÂDEŢI CU NOI”; 2009: „ARTA DE A FII…”

Publică frecvent eseuri, povestiri şi poezie în revistele: „Agero” Stuttgart, Revista Euro-Observator Germania, „Observatorul” din Toronto – Premiul Special, sept. 2006, Revista de cultură a românilor din Canada „Alternativa”, Revista „Atheneum”, Canada, „Miorita USA”, Revista „Clipa”, SUA, „Romania Vip”, Dallas, SUA, „Curentul Internaţional”, Detroit, SUA, „Phoenix”, Arizona, SUA, „Pagini româneşti”, Noua Zeelandă, „Asimetria”, Franta, Romanian Global News – Agenţia de presa pentru românii de pretutindeni, Analize şi Fapte – ARP, revistele: „Ecoul”, Luceafărul românesc”, „Capricorn”, „Boabe de grâu” „Semănătorul”, „Dacologica” editate de Asociaţia Română pentru Patrimoniu, „Oglinda Literară” , „Confluente Romanesti”, „Armonii Literare” şi altele.

Colaborează cu Radio Timişoara, Radio România Actualităţi, Radio România Internaţional, Radio Dor de Ţară, Suedia, Radio Prodiaspora. Redactor la Radio Diaspora Online Chicago, Redactor Radiovis.de.

Colaboreaza cu diferite posturi de televiziune: TVR Cultural, TVR International, TVR2, OTV, TV ANTENA 2, Favorit TV.

lupurodica@yahoo.com

www.rodicaelenalupu.piczo.com

www.radiovis.de

CINE SUNT EU?

din volumul CAT MAI E VREME

de Rodica Elena Lupu

Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire…

Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.

Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.

Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viaţa mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!

A consemnat George Roca

Sydney, Australia

In raport cu proza realistă şi cu poezia de notaţie, „reportajele eseistice”ale Rodicăi Elena Lupu (din „Românie, plai de dor”mai cu seamă) interesează prin îndepărtarea de un canon şi o neobişnuită „vorbire în două limbi”sufleteşti. Impresia este în afară de comun. Pretutindeni, există aici o exultare a lumii şi o fericire a diversităţii ei fiind evident că aceasta nu-i o „literatură descriptivă”sau „geografică”căci şi atunci când subiectul ar fi ,măcar în aparenţă, adaos de realitate imediată sau chiar un panoptic, esenţiale sunt sufletul contemplativ, starea lui de beatitudine, lamura. Ceea ce la altţi poate să fie numai „reportaj”sau şiruri de fotografii, aici pare a fi mai mult, şi chiar şi este: o emoţie continuă şi o exaltare în faţa elementelor naturale care, în măreţia lor, traduc în chip nedesluşit ceva din cele ce nu se văd ci doar se presimt..

Aceasta este, oricât ar apărea drept neobişnuit, expresia unui suflet arhaic. Nicăieri materia expusă nu se învoieşte cu raţiunea rece şi prea de tot „modernă”căci felul insuşi de a se exprima porneşte dintr-o realitate de dincolo de clipă şi atinge un punct atât de indepărtat de contingent încât totul pare că vine de demult şi poate chiar dintr-o dimensiune paralelă.

Şi temele sunt „vechi” ori, mai bine spus, inactuale prin materia lor ireductibilă. O schemă de umanitate originară se întrevede peste tot, in această literatură care năzuind a fi europeană izbuteşte să fie la izvoarele Europei, unde stapâneşte „fenomenul choral”şi unde natura însăşi se înveştmântează într-un fel de magie prin care ne vorbeşte, comunicând în straturi de „tipar”ancestral.

In fond, scriitoarea exemplifică un fel de „reportaj etnologic”călăuzit de altfel de principii decât raportul în imediat şi „prezenteismul”şi ilustrează o specie ce va trebui să capete „teoria”deopotrivă cu materia aplicată, aşternută aici.

Artur Silvestri, 2007

Intr-o lume în care totul se vinde şi totul se cumpără, generozitatea Rodicăi Elena Lupu surprinde, intrigă şi emoţionează.

Personalitate multilaterală şi complexă, ea se ridică deasupra timpului şi reuşeşte să-şi dăruiască existenţa unui anotimp al cărţii.

Fie că este editor, fie că este autor, Rodica Elena Lupu refuză efemerul şi caută să aşeze în fiecare cuvânt eternitatea.

In roata norocului, destinul îi ţese călătorii din care se întoarce, ca dintr-un curcubeu, să ne spună din ce sunt făcuţi norii.

Din ispita cunoaşterii lumii, poezia ei ne destramă în culori egale cu veşnicia.

Intâlnirea cu Rodica Lupu Elena e un transplant de tandreţe.

Conf. univ. dr. Dona Tudor

Bucureşti, 2008

Să fac mai întâi o precizare. Dacă nu aş fi citit romanul „Glasul inimii”, unul dintre romanele scrise de Rodica Elena Lupu, roman care m-a fermecat, aş fi declinat fără să ezit invitaţia de a scrie despre poemele sale. Şi nu numai pentru că nu sunt critic literar, dar nu am ieşit din secolul 20 în materie de poezie şi nu pot să exprim decât opinii de diletant. Spun asta pentru că în acest capitol am rămas la Rene Char, la Henri Michaux şi la Rainer Maria Rilke.

Nu mă supăr, puteţi spune că sunt un demodat. Şi recunosc, citesc foarte rar şi întâmplător poezie. Fac şi eu ce pot, trăiesc în felul meu criza de azi a valorilor. Civilizaţia a reuşit să facă din progres tehnic o cauză fatală a regresului interior, aşa că, azi e mai mul decât o „secetă”.

O apreciez însă prea mult pe Rodica Elena Lupu ca intelectual căruia îi pasă şi iată-mă aşternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme şi uşor surprins, şi cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipa”, la „Voi trăi”, la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se ştiu de pe mal!”, la „Scara cu flori”, la „Toamna”, la „Iubită mamă”, cu o emoţie tulbure.

Chiar dacă nu se mai scrie poezie ca în secolul din care am ieşit, Rodica Elena Lupu scrie cu sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie româneşte, scrie aşa cum vorbeşte. Spun asta pentru că este ceea ce am simţit citind aceste poeme.

Octavian Paler

Ianuarie, 2007

Scriitoarea Rodica Elena Lupu şi-a prezentat la Madrid volumul bilingv ‘Cât mai e vreme’

Madrid, 29 octombrie 2010 – Corespondentul Agerpres, Ruxandra Constantinescu, transmite:

Scriitoarea Rodica Elena Lupu şi-a prezentat joi seară, la Ambasada României din Madrid, volumul de poezie bilingv ‘Cât mai e vreme/Cuanto tiempo queda’, odată cu CD-ul ‘Refrene de neuitat’, o compilaţie a unora dintre cele mai cunoscute melodii tradiţionale româneşti.

“Scriu şi voi scrie. În fiecare dimineaţă mă gândesc cu drag la amintirile adunate de-a lungul vieţii. Consider că e ca un cont în bancă – iei de acolo ce ai nevoie – iar sfatul meu e să faceţi la fel, să adunaţi multe lucruri şi amintiri în contul acesta, şi să le mulţumiţi tuturor celor care au contribuit la acel cont. Eu le mulţumesc tuturor că şi azi strâng, şi o să mai strâng”, a mărturisit scriitoarea.

Din punctul de vedere al reprezentanţilor misiunii diplomatice de la Madrid, consilierul Anamaria Almăşan a observat că ‘este o plăcere să vedem că în tumultul preocupărilor zilnice, şi în pofida diverselor vicistitudini, mai există oameni care scriu poezie. Ne faceţi să ne mai oprim o clipă din aceste preocupări, să ne mai uităm la condiţia noastră, să ne uitam la spaţiul care ne înconjoară, la viaţa însăşi’. Ea a amintit cum Ambasada a încercat mereu să sprijine legăturile culturale dintre Spania şi România – ‘să sprijine dialogul dintre sufletul românesc şi cel spaniol’ – iar prezentarea de joi este un exemplu cât se poate de bun în acest sens, a mai spus ea, îndemnându-i totodată pe români să vină la astfel de evenimente, să participe şi să aducă şi idei noi, care să fie puse în practică cu ajutorul Ambasadei.

Rodica Elena Lupu a publicat numeroase volume de proză şi poezie, precum şi eseuri şi povestiri în reviste din România şi din străinătate. Ea este membru de onoare al unor asociaţii interculturale din Nurnberg şi Quebec şi membru al Academiei de ştiinţe, literatură şi arte din Oradea. Evenimentul de joi seară a fost organizat în colaborare cu cu Radio Diaspora On-line din SUA, şi cu sprijinul Asociaţiei Românilor din Comunitatea Madrid, al Camerei de Comerţ Româno-Spaniole, al publicaţiilor Român în lume şi Gândacul de Colorado din SUA, precum şi al editurii ANAMAROL din Bucureşti.

AGERPRES, 2010

Sunt onorat că printre prietenii mei de suflet se află şi distinsa doamnă Rodica Elena Lupu, descinsă şi ea din Ardealul meu istoric, una dintre cele mai importante scriitoare ale ţării noastre.

Regret că nu am putut fi prezent la manifestarea prilejuită de lansarea volumului „CÂT MAI E VREME”, ediţie bilingvă româno-spaniolă, iniţiativă lăudabilă a Ambasadei României la Madrid de a promova valorile culturii româneşti.

Volumul ce se va lansa va fi o invitaţie pentru cititor de a cunoaşte opera acestui scriitor complet şi complex şi fiecare va rămâne uimit de setea şi curajul cu care romanciera şi poeta pătrunde în abisul fenomenului uman- fiind obsesia melancolică a întregului demers artistic al autoarei de a găsi şi ilumina adevărul despre paradoxala şi frenetica lumină plină de umbre care este fiinţa umană.

Acest volum este încă o săgeată trasă din inima Elenei Rodica Lupu care arde de mult timp pentru poezie.

Nu pot decât să mă bucur încă o dată pentru darul pe care ni-l face prin această carte, pentru succesul domniei sale şi nutresc speranţa că demersul excelenţei sale, doamna ambasador, Maria Ligor, va deveni o permanenţă şi că mulţi alţi reprezentanţi ai lumii literare şi artistice vor avea şansa să fie cunoscuţi peste graniţele ţării.

Cu deosebită consideraţie,

Paul Ciprian Surugiu-FUEGO

Bucureşti, 07.10. 2010

Poetă şi prozatoare de succes, doamna Rodica Elena Lupu se prezintă cititorilor ca o creatoare de inspiraţie contemporană, tratând – cu har şi îndrăzneală – o serie de teme interesante, dând o atenţie aparte iubirii şi aspectelor psihologice ale acesteia.

Dacă poezia sa se caracterizează prin simplitate şi sinceritate, cu o zicere caldă, de preţuire pentru om şi natură – vezi cărţile „Voi trăi…Clipa”, „Autoportret”, „Între anotimpuri”, „Cât mai e vreme” şi alte câteva, romanele sale abordează relaţii mai deosebite dintre cupluri şi grupuri umane, tratându-le cu bună pricepere, reuşindu-i profunde analize psiho-sociale, cu care îşi captează cititorii. Aici s-ar aşeza romanul „Glasul inimii” – un fel de saga românească – aflat la a doua ediţie; tot în acest spaţiu se pot situa titlurile: „Mâna destinului”, „Eterna poveste”, dar şi recentul roman „Mister”, scris alert, cu o subliniată tentă poliţistă, ce se poartă atât de mult azi în proza contemporană, demn de un bun scenariu de film.

Scriitoarea Rodica Elena Lupu este şi un excelent editor, conduce casa de editură „ANAMAROL” cu o susţinută producţie de carte; la bogata-i activitate se mai adaugă şi o carte pentru copii, precum şi susţinuta-i muncă de om de radio; avem aşadar un profil exemplar al omului-cultural, atât de necesar timpului de faţă.

Radu Cârneci

poet, eseist, traducător, jurnalist

Bucureşti., Decembrie 2011.