Parteneri: Radio România Cultural, Dilema veche, Observator cultural.
Director de festival: Gavril Ţărmure
Echipa de proiect: Marin Mălaicu-Hondrari, Dan Coman, Ana Dragu, Domnica Drumea

De fiecare dată cînd merg la Bistriţa, mi-ar plăcea să pot să mă împart în două sau în trei pentru a putea vedea, auzi şi înregistra totul. Este unul dintre puţinele festivaluri de literatură la care ai senzaţia că se întîmplă foarte multe lucruri importante. La prima sa ediţie internaţională, au susţinut lecturi de poezie Constantin Acosmei, Daniel Bănulescu, Andrei Bodiu, Marius Chivu, Vladimir Đurišić (Munte­negru), Gabi Eftimie, Jan Mysjkin (Belgia), Mihail Gălăţanu, Adela Greceanu, István Kemény (Ungaria), Vlad Moldovan, Ion Mureşan, Ştefan Manasia, Henrik Nilsson (Suedia), Enrique Nogueras (Spania), Florin Partene, Ioan Es. Pop, Oana Văsieş. Începînd cu ediţia de anul trecut, poeţii invită un prozator. După ce, în 2012, la Bistriţa a citit Alexandru Vlad, anul acesta a fost marcat de prezenţa lui Attila Bartis, autorul romanelor Plimbarea şi Tihna. Fotograful Cosmin Bumbuţ şi-a lansat albumul de fotografii BUMBATA cu imagini realizate la penitenciarul din Aiud, Editura Punctum, 2013 (cu o prefaţă de Attila Bartis). Lecturile de poezie au fost prefaţate de poetul Radu Vancu.

Festivalul a început în forţă, cu relansarea Cărţii de iarnă a lui Ion Mureşan după 32 de ani, la Editura Charmides. Nu ştiu alţii cum sînt, dar pentru cei care au nevoie de poezie ca de aer, pentru acei „angelheaded hipsters burning for the ancient heavenly connection“, cartea lui Ion Mureşan este una dintre cele mai mari (re)descoperiri. Prin cartea sa de debut, poetul clujean a deschis o direcţie unică în poezia română, distanţîndu-se de poeţii alături de care a apărut în volumul colectiv Cinci (1983). Nu pot să nu reproduc din „Cuvîntul înapoi sau După 32 de ani“ ataşat de autor la sfîrşitul cărţii: „Primul gest pe care l-am făcut în 1981, cînd Cartea de iarnă a ieşit de la tipar, a fost s-o miros. Dacă tot nu reuşeam să stabilesc nici o legătură între numele pe care îl vedeam scris pe copertă şi persoana mea, încercam prin gestul acesta reflex să stabilesc cine ştie ce ascunsă relaţie olfactivă între mirosul cărţii şi mirosul corpului meu, o corespondenţă care să mă certifice drept autorul ei. Mi-am luat în proprietate cartea cu nasul. Niciodată de atunci cerneala tipografică nu a mai mirosit atît de frumos. […] Cum îmi văd cartea de debut după 32 de ani? În primul rînd, o văd întreagă. Căci am introdus poemul Izgonirea din poezie şi pasajul care a căzut la Cenzură, pasaj marcat în textul acestei ediţii cu litere italice. Apoi, poemele au o prospeţime adolescentină şi o credinţă în poezie şi în inspiraţie pe care poezia mea de mai tîrziu le-a pierdut pe drum. Oricum, nu aş modifica nimic din carte. Dar principalul motiv pentru care am fost de acord cu o reeditare a cărţii e acela că, prietenii mei care au căutat cartea în biblioteci, mi-au spus că acolo nu mai există decît  «carcase» ale cărţii, coperţile, căci studenţii au tăiat filele cu poeme cu lama. Au trecut 32 de ierni şi tot mi-e dragă Cartea de iarnă“ (Editura Charmides, Bistriţa, 2013).

La Bistriţa se întîmplă lucruri aproape imposibile. Am citit împreună cu Vladimir Đurišić (care cunoaşte limba italiană) din Cartea de iarnă, aproximînd împreună sensul fiecărui vers. M-a uimit cît de mult înţelegea din sensul fiecărui vers al lui Ion Mureşan. Mi-am dat seama, stînd de vorbă cu el, cît de puţin ştiu despre poeţii ţărilor din fosta Iugoslavie. Drept consecinţă, am plănuit un supliment despre poeţii din ţara lui Tito. Momentul cel mai emoţionant al primei zile a fost însă atunci cînd Andrei Bodiu a citit poemul dedicat lui Alexandru Muşina. Deşi scrie că îi „lipseşte cu desăvîrşire talentul de a fi femeie“, Adela Greceanu a citit o serie de poeme care proiectează cîteva imagini memorabile ale feminităţii. Ştefan Manasia a lansat la Bistriţa Bonobo sau cucerirea spaţiului, o distopie poetică legată de morfologia răului.
O particularitate a Festivalului „Poezia e la Bistriţa“ este faptul că e unul dintre puţinele festivaluri de poezie în care poţi asculta poeţi care nu au debutat încă. La numai 20 de ani, Oana Văsieş a citit un poem (Traducere & Pop) care anunţă o identitate poetică promiţătoare, despre care vom auzi în mod sigur în următorii ani. Abia aştept să îi citesc volumul de debut.

Nu pot să nu amintesc ideea minunată a organizatorilor de a realiza o întîlnire cu Attila Bartis la Tăşuleasa Social şi de a aduce lecturile de poezie în aer liber. Nu cred că există ceva mai frumos decît să asculţi poezie în pădure, la lumina lunii.
Despre toţi cei care au citit la Bistriţa merită să scrii pe larg. Voi încerca să fac acest lucru în săptămînile următoare. Farmecul unui festival de acest tip sînt tocmai eterogenitatea şi diversitatea lui extraordinare. Descoperi în numai cîteva zile singularităţi şi expresii poetice foarte puternice, care te fac să crezi în poezie fără rezerve. Iar ăsta este meritul unor oameni extraordinari precum Gavril Ţărmure, Marin Mălaicu-Hondrari, Dan Coman, Domnica Drumea, Ana Dragu, Camelia Toma, Ana Toma, fără de care întîlniri precum cele de la Bistriţa nu ar fi posibile.