n-am ştiut niciodată unde să-mi pun ochii  Ileana POPESCU BALDEA
i-am lăsat în vârful degetelor
să-ţi pipăi cuvintele
uitate în aripa unor păsări

îmi vorbeau de pe umăr
şi-mi schimbau aerul cu singurătatea
uneori îţi puneau în palmă pietre
prea grele pentru nestinsul meu dintre linii
atunci ascundeam ţipătul sub pielea cărare de spini
şi-mi lipeam zâmbetul pe talpa unui apus

primăvara s-a rotit a mască şi boare
vara a alunecat prin streşini cocor
toamna m-am îmbrăcat în copac
cu scoarţa strânsă pe-un far galben
şi pentru că nu-ţi puteai cumpăra cu frunzele mele vreun vis
mi-ai dat pe-o ghindă verde
o umbră aproape desculţă
ce fluieră versuri
într-o bancă din stele

22 septembrie 2013
Ileana Popescu Bâldea