Vâslașul nopții, vameșul și-un gâde
Se uită seara când mă pieptăn stând
În fața vieții care parcă râde
Și îmi șoptește tainic un cuvânt.
Cei trei de veghe mă cunosc prea bine
Mireasă dulce timpului trecut
Și mă iubesc atât de mult că-mi vine
S-o iau cu totul de la început.
Aprind frumoase candele să joace
Lumina lor pe zidul înfrunzit
Așa cum soarta uneori preface
Un om de bine într-un fel de mit.
Doar zorii mă gonesc către fereastră
Spre pânza goală, plină de nimic,
Să trag perdeaua lungă și albastră,
Să iau penelul și să-ncep să stric.
http://florinaladislau1974.blogspot.com/2013/10/trei.html?spref=fb
Mariana Dihoiu
Imi este dor de tine! <3