MARTURII

între liniştea lucrurilor

şi aburii ploii

stă mărturia a tot ceea

ce nu poţi să atingi

şi totuşi în intimitatea lor

toate lucrurile respiră

umbre şi lacrimi

am trăit şi trăiesc printre lucruri

iar lucrurile acestea îşi cară 

printre ziduri umbrele

fără de care

nu ar fi fost privilegiul de a exista

dincolo de toate acestea

doar zvonurile trec

peste urmele-adâncite în rană

ca şi cum aş fi vinovat

de tot ce s-a pierdut 

între lacrimă şi durere

e târziu şi cerul apune

aerul puţin şi el sufocă întâmplarea

s-ar putea ca cineva să mă imite

însă jumătatea mea

(aflată în derivă)

încearcă o nouă trecere

şi s-ar mai putea ca infinitul

să-mi grăbească plecarea…

 Teodor DUME