Coincidenţă, destin sau hazard?

Ziua mult aşteptată de o mână de oameni,  8 noiembrie 2013, ziua sfinţilor Mihail şi Gavriil, căldură, soare, chipuri luminoase şi grăbite. Poposesc  în faţa magazinului Unirea, locul unde urma să mă întâlnesc cu prietenii de pe site-ul Negru pe Alb. L-am găsit acolo pe poetul Alex Florin Petrache, zis ariciosul, un tip galant care a dăruit fetelor, bucurându-le,  trandafiraşi portocalii. Până la venirea celorlalţi am asistat la un spectacol desăvârşit dat de o tânără care cânta un fragment din  Paganini, chiar în faţa magazinului. Vioara vibra în mâna ei, trăia fiecare notă. Cine ştie ce neajunsuri o împinseseră să-l aducă în mijlocul bucureştenilor  pe marele Paganini. Lângă ea, într-un cărucior, dormea un micuţ, fiul sau fiica tinerei violoniste. Eram impresionată de modul în care transmitea. Oamenii treceau nepăsători, grăbiţi, preocupaţi de grijile cotidiene în care o mamă, o vioară şi un nou născut erau invizibili. Singurul pentru care gestul tinerei  a fost vizibil, era un om de ordine care a uşuit-o, pe motiv că trotuarul din faţa magazinului Unirea aparţinea marelui complex comercial.  Deranjat de cele auzite, Florin a ripostat spunând că este domeniu public, nu spaţiul magazinului. Tânăra s-a  conformat şi demnă, într-o tăcere care ţipa în sufletele celor care au asistat la scenă, s-a  mutat  de la umbră, exact în soare, cu tot cu pruncul său iar revolta era transmisă prin note interpretând intens, cu şi mai mare pasiune.  Era ca un bocet  prelung  de neputinţă pe care l-am preluat fără voia noastră. Arcuşul sălta tremurând fiecare notă, plângea în sufletul meu. Era un semn pentru ceea ce urma să facem? Un exemplu vizibil în care arta învinge, oricât de multe piedici i se pun?

Grupul prietenilor a fost completat de ultima venită, prozatoarea  Theodora Anghel.  Eduard, venit din Giurgiu, era bucuros că găsise într-un anticariat, în drum spre noi,  cărţi la un preţ derizoriu. Ne-a dăruit fiecăruia câte un exemplar, urmând ca restul de 60 de volume, achiziţionate cu ultimii bănuţi, să fie donate  fraţilor de peste Prut.  Remarcabil gest! Câţi dintre noi ar fi cheltuit ultimii bani pe cărţi, pe care mai apoi  să le dăruiască? Să fie al doilea semn, m-am întrebat?

Am servit câte o cafea, am glumit şi am făcut poze, apoi, la sugestia prietenului nostru, poetul Mircea Coroş, ne-am mutat la ,,Centrul Cultural sfinţii Mihail şi Gavriil’’, creat şi fondat de primăria sectorului 2, susţinut de reprezentantul  acesteia – doamna director Gabriela Dancu. Când am ajuns acolo am fost primiţi cu acelaşi zâmbet cald, dăruit şi cu alte ocazii.

Bucuria  venirii prietenei noastre, Anca Potinteu, redactor şef al revistei Negru pe Alb, a fost fără  margini.  Colegii i-au dăruit  cărţi, a primit  şi o figurină, reprezentând o pasăre luându-şi zborul,  realizată  din sârmă, cu măiestrie, de către poetul şi sculptorul Mircea Coroş.

Poeta  Maria Niculescu şi doamna Gabriela Dancu, gazda şi amfitrioana întâlnirilor culturale desfăşurate în acest lăcaş, au apărut inopinant din turneul în care au fost plecate cu teatrul, coordonat şi regizat de Ioan Maftei Buhăieşti, ele fiind protagoniste în piesa  ,,O vizită neobişnuită’’, adaptare după ,,Vizita’’ lui I.L. Caragiale. Venirea lor a animat şi mai mult spiritul vesel care se instaurase între oamenii frumoşi prezenţi acolo.

I-am cântat sărbătoritei,  la mulţi ani, cu ocazia onomasticii, apoi am început o şezătoare ad-hoc, una literară, fiecaredintre cei aflaţi acolo au recitat din clasici, din creaţiile proprii  şi din cărţile primite cadou. Atunci s-a născut ideea unei şezători  literare- Negru pe Alb. Am cerut permisiunea Doamnei Gabriela  Dancu să ne găzduiască şedinţele literare iar dumneai a acceptat,  încurajând asemenea activităţi.

Momente lirice, emoţionante au fost apa de botez  a cenaclului care tocmai era miruit, într-o zi mare, cea a sfinţilor Mihail şi Gavriil, mentorii spirituali ai centrului cu acelaşi nume care pe 7 noiembrie  a împlinit un an.

Să ne vedem şi anul viitor când vom sărbători 2 evenimente, împlinirea a 2 ani de la înfiinţarea ,,Centrului Cultural  sfinţii Mihail şi Gavriil’’ şi împlinirea unui an de activitate a Şezătoarei  literare – Negru pe Alb. Ce coincidenţă, nimic premeditat, nimic întâmplător… Să fie ăsta cel de-al treilea semn? Să fie cu noroc, prieteni!

,,Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim’’.  (Einstein)