Când depărtarea
sapă în mine
doruri adânci
iar ploile toamnei
cad docile și triste
între veniri și plecări
tardive
mi-e dor de noi
ce încă nu am fost
de noi în lumină
precum mugurii
fragezi ai primăverii
ce își scaldă verdele-n soare
mi-e dor de noi
cei ce vom fi într-o zi
de cuvintele tale ce
vor aluneca calde pe
satinul pielii
mi-e dor de noi
supuși ai rădbării
cei născuți dintr-o
singură lacrimă
din lacrima iubirii împlinite.