Legenda peșterii Sfântul Andrei! Patimile părintelui care a descoperit locul sfânt

Dobrogea este locul binecuvântat de Dumnezeu, este pământul în care găsim cei mai mulți mucenici din tot cuprinsul țării noastre. Este locul sfânt pe care au călcat picioarele Sfântului Apostol Andrei. Astăzi, în zi de mare sărbătoare, Peștera Sfântul Apostol Andrei devine Bethleemul românesc.

Dar cum de a ajuns o peșteră pierdută în dealurile dobrogene să fie loc de închinăciune pentru mii de credincioși?

În anul 1924, un călugăr român de la Sfântul Munte Athos a mărturisit  părintelui Gheorghe Preoțescu, ctitorul bisericii de la Adamclisi, despre faptul că undeva în dealurile Dobrogei, în zona satului Ion Corvin, pe atunci Cozgun, există peștera în care a trăit Sfântul Andrei. Cu aceeași ocazie, i-a dăruit și o copie după icoana Maicii Domnului Prodomița, copie care se află și astăzi în biserica din Adamclisi. Nu i-a fost dat lui să pună primul piciorul în locul sfânt.

Abia în anul 1943 părintele Constantin Lembrău, ginerele lui Gheorghe Preoțescu, împreună cu un grup de credincioși, din care făcea parte și avocatul și prietenul său Ion Dinu, redescoperă peștera, după ce au colindat mai mult timp pădurile din satul Ion Corvin dar și din satul Crângu. Într-un final, căutările le-au fost răsplătite și au desoperit peștera cea mare, „maraua cea mare“, așa cum spun localnicii, adică locul în care s-a rugat și a slujit Apostolul.

Au fost descoperite, de asemenea, cele nouă izvoare străvechi, de o vârstă cu viețuirea vremelnică a Sfântului Andrei în acele locuri. Apa loc curată se adună într-un pârâiaș ce străbate regiunile secetoase ale Dobrogei.

Cu această ocazie, în zonă a avut loc o mare serbare câmpenească.

Un an mai târziu, pe data de 30 iulie 1944 a avut loc prima sfințire a peșterii. Între timp, s-a zidit intrarea. Slujba a fost oficiată de episcopul Chesarie Păunescu, împreună cu un sobor de preoți, printre care se afla și părintele Constantin Lembrău.

De atunci, peștera a devenit loc de pelerinaj pentru creștini, care au venit să se roage aici. Pe vremea comuniștilor, fațada peșterii a fost distrusă.

Din bisericuță nu mai rămăsese decât o peșteră și abia se mai cunoștea urma turlei de altădată. În cartea „Primele mărturii creștine în interiorul Dobrogei“, se arată că localnicii se adunau și se rugau în peștera mică din apropiere, separat de mentorul lor.

După anul 1990, Lucian Tomitanul a ridicat aici Mănăstirea Peștera Sfântului Apostol Andrei. Fațada peșterii și turla au fost reconstruite după modelele distruse în anul 1948.

 Viața unui sfânt

Fotografiile de colecție fac parte din arhiva Tatianei Lembrău, fiica preotului Constantin Lembrău. Ele au fost scoase la lumină de bibliotecarul Ionuț Druche, la Arhiepiscopia Tomisului. „Am găsit aceste poze într-un album, pe care Tatiana Lembrău îl ține într-un dulap, alături de multe alte obiecte de-ale tatălui său, pe care le-a folosit în timpul vieții“, povestește el.

Constantin Lembrău, căruia i se atribuie meritul de a fi descoperit și de a repune în valoare locul sfânt, s-a născut în zona de sud a Dobrogei, în această „Sicilie românească“, aridă, lutoasă și pietroasă în același timp.

Mama lui, o bună creștină, a fost aceea care l-a îndrumat spre seminarul teologic și spre preoție.

A urmat Seminarul Teologic din Constanța, apoi pe cel din Dorohoi și, în finel, a făcut câteva clase la cel din Galați.

În ultimii ani ai seminarului, el a devenit pictor bisericesc. talentul său și l-a folosit pentru restaurarea picturii interioare a bisericii din Adamclisi, lucrare pentru care nu a cerut bani.

Constantin Lembrău a absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuți, pe care o absolvă cu o teză de licență despre Cetatea Tropaeum Traiani de la Adamclisi.

În anul 1934 s-a căsătorit cu Cornelia Preoțescu, cu care a avut trei fiice: Tatiana, Simona și Luminița – Maria. Soția sa este fiica preotului Gheorghe Preoțescu, paroh în comuna Adamclisi.

A format un cor bisericesc cu elevii gimnaziului din Adamclisi , a condus cercul pastoral – misionar din această parohie. A difuzat filme istorice și documentare. De asemenea, a condus căminul cultural din localitate și a predat, pe lângă religie, muzică, istorie antică, fizică și chimie.

În anul 1945 a fost internat în lagărul de deținuți politic de la Caracal, timp de șapte luni. Regimul comunist nu avea să-l lase în pace și în anul 1952 a fost arestat tot din motive politice și încarcerat la Gherla timp de doi ani. În 1958 a fost arestat pentru a treia oară și închis în penitenciarul din Peninsula, de unde a scăpat în 1961. Pentru a patra oară, preotul este închis la închisoarea din Poarta Albă, între anii 1961 – 1964.

A slujit la bisericile „Sfântul Gheorghe“ din Adamclisi, „Sfântul Gheorghe“ din Constanța și „Adormirea Maicii Domnului I“ din Constanța.

A decedat în anul 1991.