Privești la câte-o stea și îți dorești vrăjit
Către lumina ei la drum ca să pornești,
Dar sunt unele drumuri ce duc spre infinit
Și fără hărți străvechi, prin hău te risipești.

Sirenele te-mbie s-asculți la glasul lor
Și poți muri de bine pe-un țărm neînsemnat
Uitând că te-ndreptai cu pas nemuritor
Spre raza de lumină din ceru-ndepărtat.

Să pleci la drumuri lungi frenetic și grăbit,
Fără ochean, busolă și amuletul sfânt
E ca și cum ai merge-ntr-un cerc fără sfârșit,
Dorind veșmânt de stâncă din palele de vânt.

Nimic nu a putut haotic rezista,
Chiar însuși Universul în legi e priponit,
Un drum spre nicăieri se poate îndrepta,
Însă de nicăieri nici unul n-a venit.

Un punct oricât de mic, e punctul de-nceput
Și fără el nimic nu poate să se facă,
Spre stelele din cer, un drum deja-i făcut,
Noi, doar putem lăsa în el propria talpă.

Dori Lederer.