de Ioan Gelu Crişan

Te ştiu din alte vremuri când trimiteai, poete,
„scrisoare lui Esenin” pe-un petic de hârtie,
voiai ca gândul tainic doar „Sneghina” să-ţi ştie,
cinstit îţi spun acuma, nu aiureli cochete.

Eu care-ţi scriu-acestea, te ştiu doar din poeme,
îţi desluşesc cuvântul în hainele de gală,
„clepsidra veşniciei la capete-i egală”,
iar noi suntem nisipul pe care-l cerne-n vreme.

Cum îţi mai duci „nemoartea,” când vezi ce-ncrâncenare
au unii mai becisnici să-ţi siluiască versul?
În paşi de întuneric au vrut să-ţi schimbe mersul,
„să-ţi plânte-o lamă” rece, cu sete, „în spinare”.

„Cu ochii între şansă şi între renunţare”
când ai fost prins de valuri tu ai găsit atolul,
că la ruleta rusă el ţi-a furat pistolul,
pentru Serghei din ceruri „aprind o lumânare”.