Nu vreau să plâng, dar lacrimile curg,
Nu vreau să strig, căci mă aude vântul,
Mi-e crucea grea, în drum spre Demiurg,
Spre care merg, înconjurând Pământul.
Nu vreau să ningă, dar ninsoarea vine,
Cu fulgii mari ce tâmplele-mi albesc,
Şi-mi mai aduce-,n dar, un dor de tine,
Un dor de noi, ce-i din destin ceresc.
Mă doare mintea, când sloboade gândul,
Să mă opun, din calea-ţi să dispar,
Să trag din greu şi să suport osândul,
Iar din noi doi să fac număr impar.
Eu mă lipesc de pieptul Crucii mele,
Aripi divine apar, la semn ceresc,
Mă las în voiaia sorţi-n vremuri grele
Şi mă înalţ prin har dumnzeiesc.
VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU
— cu Yancu Rody Adela şi Stoica Yohannis Yonutz.
