Eu m-am născut din lacrimă de Prut,
Dintr-un destin, tăiat în jumătate,
Trecutu-mi fuse dat ca dispărut,
Când viitorul vruse-n el dreptate.
M-am învelit cu scoarță de stejar,
Pe-un așternut de doine și balade,
Pământul meu mi-a oferit în dar,
Acoperiș cu astre-n policandre.
Și am sorbit licoare din cuvânt,
De la izvor de cronice bătrâne,
Temeinicia lor de legământ,
Îmi sunt canoane pentru azi și mâine.
Am îndurat suspin de Mioriță,
În apărarea lui badea Mior,
Și m-am pătruns de patimă-n credință,
Și mi-am mutat trecutu-n viitor.
