Scoateţi-i otrava din ochi , din urechi ,
din degete . Îi curge prin vene demonul
cu o mie de feţe , se mişcă haotic , aruncă
priviri fixe , goale şi abstracte . Îi sugrumă
mădularele . Se aud suspine !
Scoateţi-i demonul !
Războiul e pe viaţă şi pe moarte , e un război
tăcut . Şi ochiul , ochiul a zărit tăcerea minţită
a orei ce pare o formă de viaţă ….
Cum , nu se mai sfârşeşte niciodată ?
Împreunaţi-i mâinile a rugăciune peste timpul
întreg , teamă de prăbuşiri şi de plânsuri îi atârnă
pe umeri .
Căutaţi-i îngerul păzitor plecat în infinituri şi daţi-i
aripa rămasă întreagă să poată iniţia zborul dincolo
de necunoscut , să găsească un nou înţeles ascuns
dincolo de aparenţe , dincolo de zgomotul lumii .
Dar , mai întâi , scoateţi-i demonul ….. Acum !
Şi brusc s-a făcut linişte …..
