Prima femeie ministru din lume :
Ana Pauker, discipolul lui Stalin . 55 de ani de la deces.
In memoria unchiului meu , Dragoi Marin Salustin , subofiter al armatei romane ,prizonier de razboi zece ani in lagarul sovietic , care a refuzat voluntariat in Armata Rosie .
Doctorul in istorie al Universitatii Statului California , Robert Levy, in cartea sa publicata la Los Angeles , acorda 17 pagini carierei Anei Pauker . Se naste o intrebare fireasca din partea cititorului roman , de unde interesul istoricului american pentru fosta comunista , venita cu tancurile sovietice ….Raspunsul este simplu : Ana Pauker a fost prima femeie ministru din istoria lumii. Mult mai tarziu peste ani au aparut si alte femei cu rang de ministru si chiar prim-ministru ( Indira Gandhi , Golda Meir , Hillary Clinton , Margaret Thatcher ) . In numarul din septembrie 1948 , celebra revista Americana “ Time “ , a pus fotografia ei pe coperta , cu titlul “ Cea mai puternica femeie in viata “ . Ca prima femeie ministru din toate timpurile , 1947-1952 , ea a permis emigrarea nelimitata a evreilor din Romania spre Israel , dar a facut asta ramandand angajata ferm in miscarea comunista internationala .
Hannah Robinsohn , numele ei avut la nastere , a vazut lumina zilei in 13.02.1893 , in Codaesti , Vaslui , intro familie de evrei. Ana Pauker s-a alăturat mişcării comuniste încă din
tinerete. A intrat în Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România, dar a început să fie activă după ce a fost implicată în activităţile „Sfatului Secret“,o facţiune probolşevică din partid. După invazia URSS de către nazişti, Ana Pauker lucrează la postul de radio moscovit România Liberă şi organizează primele divizii ale Armatei Roşii formate din voluntari români căzuţi prizonieri în URSS.( Unchiul meu , fratele tatalui , Dragoi Marin Salustin a refuzat si asta l-a costat zece ani de lagar cumplit….) Interesant de menţionat că printre iscăliturile liderilor bolşevici care au decis dizolvarea în 1943 a Cominternului se poate vedea şi semnătura Anei Pauker. De fapt, şi în memoriile lui Gheorghi Dimitrov, recent publicate în SUA, se confirmă că Ana Pauker era în fruntea grupului de comunişti români aflaţi la conducerea Cominternului de la Moscova. În septembrie 1944, Ana Pauker revine în România cu grad de general în cadrele active ale Armatei Roşii şi cu mandatul de preluare a conducerii Partidului Comunist Român. Aici, Ana va activa ca lider neoficial al CC al PCR până în octombrie 1945, când este ales secretar general Gh. Gheorghiu-Dej. În realitate, Ana Pauker va rămâne pentru anii următori liderul de facto al României, cu funcţii în secretariatul CC al PCR şi membră a Biroului Politic. Servilismul cominternistei din Codăeşti în faţa Moscovei şi a lui Stalin erau legendare în epocă, iar apariţiile Anei Pauker după venirea în România nu făceau decât să întărească aceste-opinii.
În România, Ana Pauker era văzută cu ură şi cu groază, căci ce era al românilor părea să i se cuvină ei. Ana Pauker îl cunoştea pe Stalin. Incidentul când ea şi soţul ei au fost chemaţi la Kremlin este bine cunoscut. Stalin a întrebat-o: «Cum îi pedepsim pe deviaţionişti?». Iar ea a răspuns: «Îi împuşcăm». Aşa că Stalin a luat atunci un pistol din sertarul biroului şi i l-a dat. Ana l-a împuşcat pe Marcel Pauker – soţul cu care avea doi copii“, scria un fostul ofiţer de Securitate
Ana Pauker a fost considerata drept cea mai periculoasă femeie din România. „A fost un funcţionar al Cominternului – organizaţie concepută de Stalin pentru a forma cadre de conducere în sateliţii URSS. Ea a venit în România ca delegată a unui sistem străin –din nefericire , străin şi de interesele populaţiei. Şi a avut o misiune foarte clară: de a menţine supravegherea continuă a Moscovei şi de a crea o atmosferă care să excludă orice element antisovietic. E adevărat că, în anul 1943 , Cominternul s-a desfiinţat, dar oamenii formaţi acolo au rămas. Ei au fost trimişi în ţările ocupate. Ana Pauker are rolul principal în România, e omul politic al vremii. E puternică, dar puterea n-are nicio legătură cu politica. Puterea înseamnă şi satrapie, şi dictatură, şi cinism. Dar nu înseamnă o politică dusă în interesul cetăţeanului român. Totuşi, în România, toate comenzile erau la Ana Pauker, iar ea rezolva orice problemă conform instrucţiunilor sau acceptării Moscovei. Ana Pauker a mers pe formula asta tot timpul. Era expresia unei forţe străine care stăpânea România. Din ’45 şi până în ’52, Din 16 septembrie 1944, Ana Pauker este, timp de opt ani (până în 1952), cea mai puternică femeie din ţară, devotată iremediabil cauzei bolşevice în România.
tinerete. A intrat în Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România, dar a început să fie activă după ce a fost implicată în activităţile „Sfatului Secret“,o facţiune probolşevică din partid. După invazia URSS de către nazişti, Ana Pauker lucrează la postul de radio moscovit România Liberă şi organizează primele divizii ale Armatei Roşii formate din voluntari români căzuţi prizonieri în URSS.( Unchiul meu , fratele tatalui , Dragoi Marin Salustin a refuzat si asta l-a costat zece ani de lagar cumplit….) Interesant de menţionat că printre iscăliturile liderilor bolşevici care au decis dizolvarea în 1943 a Cominternului se poate vedea şi semnătura Anei Pauker. De fapt, şi în memoriile lui Gheorghi Dimitrov, recent publicate în SUA, se confirmă că Ana Pauker era în fruntea grupului de comunişti români aflaţi la conducerea Cominternului de la Moscova. În septembrie 1944, Ana Pauker revine în România cu grad de general în cadrele active ale Armatei Roşii şi cu mandatul de preluare a conducerii Partidului Comunist Român. Aici, Ana va activa ca lider neoficial al CC al PCR până în octombrie 1945, când este ales secretar general Gh. Gheorghiu-Dej. În realitate, Ana Pauker va rămâne pentru anii următori liderul de facto al României, cu funcţii în secretariatul CC al PCR şi membră a Biroului Politic. Servilismul cominternistei din Codăeşti în faţa Moscovei şi a lui Stalin erau legendare în epocă, iar apariţiile Anei Pauker după venirea în România nu făceau decât să întărească aceste-opinii.
În România, Ana Pauker era văzută cu ură şi cu groază, căci ce era al românilor părea să i se cuvină ei. Ana Pauker îl cunoştea pe Stalin. Incidentul când ea şi soţul ei au fost chemaţi la Kremlin este bine cunoscut. Stalin a întrebat-o: «Cum îi pedepsim pe deviaţionişti?». Iar ea a răspuns: «Îi împuşcăm». Aşa că Stalin a luat atunci un pistol din sertarul biroului şi i l-a dat. Ana l-a împuşcat pe Marcel Pauker – soţul cu care avea doi copii“, scria un fostul ofiţer de Securitate
Ana Pauker a fost considerata drept cea mai periculoasă femeie din România. „A fost un funcţionar al Cominternului – organizaţie concepută de Stalin pentru a forma cadre de conducere în sateliţii URSS. Ea a venit în România ca delegată a unui sistem străin –din nefericire , străin şi de interesele populaţiei. Şi a avut o misiune foarte clară: de a menţine supravegherea continuă a Moscovei şi de a crea o atmosferă care să excludă orice element antisovietic. E adevărat că, în anul 1943 , Cominternul s-a desfiinţat, dar oamenii formaţi acolo au rămas. Ei au fost trimişi în ţările ocupate. Ana Pauker are rolul principal în România, e omul politic al vremii. E puternică, dar puterea n-are nicio legătură cu politica. Puterea înseamnă şi satrapie, şi dictatură, şi cinism. Dar nu înseamnă o politică dusă în interesul cetăţeanului român. Totuşi, în România, toate comenzile erau la Ana Pauker, iar ea rezolva orice problemă conform instrucţiunilor sau acceptării Moscovei. Ana Pauker a mers pe formula asta tot timpul. Era expresia unei forţe străine care stăpânea România. Din ’45 şi până în ’52, Din 16 septembrie 1944, Ana Pauker este, timp de opt ani (până în 1952), cea mai puternică femeie din ţară, devotată iremediabil cauzei bolşevice în România.
Acuzaţiile care au dus, în 1952, la uciderea politică a Anei Pauker : „Deviere de dreapta“, „activităţi antipartinice“ „cosmopolitism“, “sabotarea colectivizării “, “ legături cu legionarii, cu agenţi străini şi cu sionişti “. Crease „o atmosferă mic-burgheză şi împăciuitoristă la Ministerul de Externe, în special datorită grupului de femei de acolo“. Mai mult: campania de verificări a cadrelor, desfăşurată în perioada ’48-’50, a sfârşit cu eliminarea din partid a 20% dintre membri. Rezultă: slabă vigilenţă de clasă din partea Anei Pauker, cea care a insistat mereu pentru primirea de noi membri în partid. Totuşi, acţiunea nu putea continua fără acordul celui mai mare dintre comunişti: I.V. Stalin. In aprilie 1952 o delegaţie română la Moscova: Gheorghiu-Dej, Miron Constantinescu, Gheorghe Apostol şi Iosif Chişinevschi , primiţi de un Stalin furios. Treziţi din somn la 2.00 noaptea şi invitaţi la cină cu „tătucul“, Molotov, Beria şi Anastas Mikoian. La un moment dat, Stalin îl întreabă pe Dej: „De câte ori ţi-am spus să te descotoroseşti de Ana Pauker şi nu m-ai înţeles?“. Dej tace. „Dacă eram în locul tău, de mult aş fi împuşcat-o în cap. Credeam că în venele tale curge sânge de proletar, dar văd că ai şi ceva sânge de mic-burghez“, îl apostrofează Stalin pe român, potrivit istoricului Dan Cătănuş – eveniment surprins în volumul „Gheorghiu-Dej la Stalin“. Atunci, intervine Miron Constantinescu: „Tovarăşe Stalin, tovarăşul Dej e cam sentimental“. Dej tace. Diabolicul si sagerosul Stalin nu se dezice de propria-i morala cinica , trimitandu-si la moarte toti discipolii care i-au urmat fara sovaire toate indicatiile…… Ana Pauker a murit, la 3 iunie 1960 la Bucuresti .
Prof.Jurist Marin Dragoi
