|
|||||||||||||||
De n-ai fi tu, n-aş fi nici eu
Şi ce săracă-ar fi iubirea,
Căci ar decurge sub clişeu,
Nebănuind ce-i Nemurirea.
De n-ai fi tu, eu m-aş lipsi,
De mângâierea-ţi de departe,
De n-aş fi eu, te-ai pedepsi,
Trăind un doi pe jumătate.
Timid, eu trag perdeaua nopţii,
Să îţi vad paşii tăi desculţi,
Să număr flăcările torţei,
Ce ai aprins-o, să m-asculţi.
Nu pot vorbi, mi-e seacă gura,
Cuvintele-mi din tine vin,
Sunt mândre, nu întrec măsura,
Căci suflul lor e din divin.
Ridici deasupra Nemuririi,
Torţa iubirii-n Infinit
Şi Cupa Veşnic-a-mplinirii,
Ce-o vom sorbi, la nesfârşit!
VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU
