Istoria nu ne va ierta , dar noi vom fi demult tarana…..
Cine se face vinovat ca am gresit drumul ?
Articol publicat astazi 22.06.2015
ZIAR ON-LINE RADIO METAFORA SEATTLE USA
Constanta, ROMANIA Seattle, WA, U.S.A …
Din ciclul : ” Rescrierea Adevaratei Istorii Nationale ” Ep.15
Pozitia duplicitara a fostului rege Mihai sau lipsa experientei in apararea intereselor poporului roman !?!
Yalta, Crimeea, Postdam sau Moscova …Arhivele de razboi nationale si internationale… Ce ne spun documentele strict secrete pentru timpul respectiv , despre viitorul tarii noastre….. România, era în anul 1944 o ţară ce făcea parte pe merit din elita naţiunilor europene, a cărei contribuţie la crearea şi mai ales la păstrarea valorilor identitare ale civilizaţiei europene nu putea fi ignorată. Era o ţară cu tradiţie democratică, pe care doar neşansa unui rege cu grave carenţe psihice şi educaţionale, Carol al II-lea, o împinsese către tăvălugul totalitarismului monarhic, dar care nu reuşise să desfiinţeze rădăcinile viguroase ale legilor strămoşeşti ce guvernau încă în mediul rural, predominant. Din nefericire pentru poporul roman , evenimentele politico – militare au luat o turnura amenintatoare , atat pentreu el cat si pentru popoarele Europei si nu
numai… Yalta a exprimat categoric dispoziţiile sigure ale superputerilor de după cel de-al doilea război mondial delimitând „sfere de interese şi de influenţă”. În cursul reuniunilor celor „Trei Mari” din Februarie 1945, României i-a revenit un loc distinct. Comunicatul dat publicităţii la 11 Februarie 1945, reliefa „Voinţa semnatarilor” de a ajuta statele eliberate de sub ocupaţia fascistă, ori forţe „satelite” ale axei Berlin-Roma-Tokyo, de a reveni ele însele, libere, independente şi suverane, democrate şi pe plan economic restabilite, susţinerea statelor de a-şi alege guverne reprezentând voinţa naţională, organizarea de alegeri libere. Dar socoteala de acasa nu prea s-a potivit cu orientarea nemiloasa a targului ( sovietic ) …. Graţie perfectei colaborări ( !?!) dintre regele Mihai şi Guvernul sovietic, situatie care era extrem de îngrijorătoare şi pentru cele două forţe
democratice, SUA şi Marea Britanie, spre deosebire de politicienii români, cărora era evident că le lipsea liderul real care să dea consistenţă şi unitate luptei de rezistenţă în faţa pericolului sovietizării prin senilele tancurilor , fortele democratice romanesti trec la acţiuni energice menite să blocheze procesul de preluare de către comunişti a puterii politice în România. Ca sa argumentam pozitia fostului rege Mihai , in duplicitatea istorica la timpul respectiv , pozitia oxcilanta in functie de imprejurari , dau spre exemplu mesajul telegrafic al Mareşalului Ion Antonescu adresat lui Mihai I de pe front, la 23 iunie 1941, ca răspuns la telegrama din ajun a suveranului cu următorul text : “Multumesc respectuos Majestatii Voastre pentru cuvintele de îmbărbatare şi de apreciere cu care aţi cinstit Armata şi pe mine. Fiţi sigur, Majestate, de devotamentul nostru. Pentru ţară şi pentru
Majestatea Voastra ne batem. Pentru ţară şi pentru Majestatea Voastră trebuie să învingem”. La 28 iulie 1941, Mihai I de România transmitea celui care îi datora nu numai Coroana dar şi o poziţie de onoare şi autoritatea faţă de supuşii săi, Mareşalului Ion Antonescu un mesaj de felicitare, imediat dupa ce “vitezele trupe româno-germane au alungat peste Nistru armatele comuniste şi au reîntregit pe vecie ţara Moldovei “ La referendumul naţional de la 9 noiembrie 1941, 3 481 311 de români votaseră pentru susţinerea programului de guvernare antonescian şi doar 74 voturi fuseseră contra, naţiunea exprimându-şi aprobarea pentru tot ce înfaptuise până atunci “guvernarea dezrobitoare a Mareşalului Antonescu”. S-a spus că odiosul decret promulgat de Mihai I la data de 20 ianuarie 1945 sub o “patriotică” mască- DECRET- LEGE -Pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării -fusese
acceptat doar pentru a le face pe plac sovieticilor , care doreau astfel să se răzbune pentru înfrângerile suferite în prima parte a războiului. Decretul convenea însă, perfect şi celui care îl promulgase cu atâta rapiditate,regelui, pentru că îi permitea astfel să “purifice” atmosfera atât de plină de indignare a celor ce asistaseră neputincioşi la predarea necondiţionată a ţării în mâna sovieticilor şi la masacrarea bravei armate române de către “aliatul” sovietic datorită lipsei unui armistiţiu semnat. “În noaptea de 23 August, regele Mihai anunţa la Radio că fusese semnat un armistiţiu cu sovieticii (…) De fapt armistiţiul nu a fost semnat până pe 12 Septembrie, la Moscova. (…) Dat fiind că nu se semnase armistiţiul, toate trupele române, care se aflau pe frontul din Moldova şi Basarabia şi care încetaseră focul, după ordinul regelui Mihai, au fost făcute prizoniere de către ruşi;
soldaţii şi ofiţerii au plecat captivi către Rusia. Aşa că a fost o capitulare şi nu un armistiţiu. Exista aici un rege care îşi preda armata duşmanului. În ce ţară din lume poate fi găsit un şef de stat asemănător? Mare parte din cei cărora le era “adresat” decretul luptau încă pe front şi chiar se întâmpla să şi moară uneori respectându-şi jurământul de credinţă făţă de rege ! Sovieticii ştiiau că România prezintă un interes enorm pentru aliaţi, şi că opinia publică din aceste state era un factor de mare presiune dacă Mihai I ar fi făcut şi cel mai mic gest de revoltă faţă de modul cum se purtau cu el. Iar teama premierului Churchill avea să se adeverească mult prea rapid, la 30 martie când regele promulga Decretul –Lege pentru purificarea administraţiei publice, permiţând astfel ca întregul aparat de stat să treacă sub controlul comunist, ba mai mult punând şantajul şi teroarea la
temelia întregii administraţii de stat.Legea aceasta, prin înşăşi textul ei este un atac odios la cele mai elementare drepturi ale unui om, ca să nu mai vorbim de dispariţia totală a posibilităţii de a reacţiona dacă eşti nedreptăţit. Conform prevederilor legii, la 1 iunie 1945 , România se putea mândrii deja cu o administraţie publică epurată. Atâtea realizări “măreţe” ale regelui Mihai I nu aveau să treacă neobservate la Moscova, aşa că trebuia evidenţiat acest lucru pentru ca nimeni să nu aibă motive să creadă că “ fratele” sovietic ne forţează în vreun fel să învăţăm democraţia de tip nou, comunist. La 6 iulie 1945, Prezidiul Suprem al URSS îi conferă lui Mihai I Ordinul “ Victoria “, printr-un decret al cărui text exprima un mare adevăr ca de altfel şi cuvântarea mareşalului Tolbuhin cu acest prilej : “Majestate ! În numele Guvernului Uniunii Republicelor Sovietice Socialiste sunt
împuternicit a înmâna Majestăţii voastre ordinul suprem al Uniunii Sovietice, ordinul “VICTORIEI”. Aceasta decorare este recunoaşterea aportului personal al Majestăţii voastre în înţeleapta şi brusca întorsătură de la 23 august.Lucrul acesta nu-l va uita istoria. Această decorare este simbolul care subliniază eterna prietenie între popoarele noastre. Politica stabilită după 23 august, relaţiile prieteneşti şi colaborarea cu Uniunea Sovietică, vor aduce poporului român la fericire, la înflorire, la o prosperitate nemaivăzută în istoria sa, în toate domeniile.La aceasta stă ca garanţie Marea uniune Sovietică, marele popor rus. Eu, Majestatea voastră, îmi exprim convingerea că relaţiile prieteneşti ale României cu marele ei vecin Uniunea Sovietică, se vor întării şi se vor dezvolta, pentru binele popoarelor ambelor ţări. >>DECRET AL PREZIDIULUI SOVIETULUI SUPREM AL U.R.S.S. DE DECORARE CU ORDINUL “
VICTORIA” A REGELUI MIHAI I AL ROMÂNIEI << : “ Pentru actul curajos al cotiturii hotărâte a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristă şi alinierea cu Naţiunile Unite,( în clipa când înca nu se precizase clar înfrângerea Germaniei ) , Majestatea sa, MIHAI I, regele României, se decorează cu : ORDINUL “ VICTORIA “ Preşedintele Prezidiumului Sovietului Suprem al U.R.S.S. ,M. KALININ Secretarul Prezidiumului SovietuluiSuprem al U.R.S.S. A. GORKIN , Moscova, Kremlin, 6 iulie 1945“ . Istoricii cu coloana vertebrala , liberi cugetatori ai propriei constiinte , pot confirma ca fostul rege Mihai avea o ura personala pentru Maresalul Ion Antonescu , iar pentru ura lui a facut sa plateasca poporul. Mihai nu a colaborat deloc cu Maresalul Ion Antonescu. Maresalul Ion Antonescu a fost cel dintai care intelegea ca razboiul poate sa ia o intorsatura nefavorabila Romaniei , militar fiind de cariera , a
pregatit un plan de rezerva pentru Romania in cazul in care razboiul alaturi de Hitler ar fi pierdut. Maresalul Ion Antonescu le-a facut o propunere rusilor destul de avantajoasa pentru Romania , initiind convorbiri directe cu sovieticii la Stockholm , iar daca fostul rege Mihai nu semna tratatul cu rusii aparte , Stalin nu ar fi avut de ales si ar fi semnat conditiile puse de Maresal. Maresalul cerea siguranta , in primul rand pentru ofiterii si soldatii care au luptat contra armatei rosii , recunoasterea de catre rusi a Basarabiei , Bucovinei si Herza ca teritorii romanesti si alipirea Ardealului la patria mama. Stalin care dorea sa ajunga la Berlin inaintea americanilor si englezilor si este explicabil de ce,ar fi semnat tratatul impus de MaresalUL Ion Antonescu.Stalin trebuia sa semneze cat de urgent acest tratat altfel nu ar mai fi putut ajunge primul la Berlin,nu ar mai fi fost acceptat sa treaca prin Ungaria si Cehoslovacia daca nu
semna cu Romania,fara sa mai vorbim de crearea a doua state germane.Daca romanii nu-i acceptau lui Stalin sa treaca prin Romania,Romania ar fi putut sa-i tina piept lui Stalin cu cei 140 de mii de soldati si ofiteri luati prizonieri de Stalin plus armata germana.Dupa ce regele semneaza alianta,dadea timp Cehoslovaciei , Ungariei si Poloniei sa-si intareasca pozitiile , iar americanii si englezii ajungeau primii la Berlin , iar istoria ar fi fost cu totul alta. Fostul suveran al României se află printre cei şase veterani de război care au fost decoraţi, la Moscova, de preşedintele Vladimir Putin, în cadrul manifestaţiilor dedicate celei de-a 60-a aniversari de la victoria împotriva nazismului, in anul 2005…Alături de Mihai I au fost decoraţi pentru participarea în cel de-al doilea război mondial fostul preşedinte cipriot Glafcos Clerides, preşedintele Greciei, Karolos Papoulias, preşedintele Albaniei, Alfred Moisiu,
preşedintele Croaţiei, Stjepan Mesic, şi fostul preşedinte polonez Wojciech Jaruzelski. Fostul rege Mihai, unicul supravieţuitor dintre şefii de stat direct implicaţi în evenimentele de acum 70 de ani, este unul dintre cei şapte lideri ai vremii care au fost distinşi şi cu ,,Ordinul Victoria”, acordat de URSS şi înmânat personal de către Stalin.“ Deloc întâmplător ar putea să fie si faptul că prinţesa Greciei –Elena se ocupa personal de negocierea abdicării fiului său şi instalarea unui guvern comunist în România, timp în care sovieticii , cu intentii odioase si oculte ( !?!) faceau pe “corecţii” în a-şi trăda aliaţii comunişti greci şi a lăsa Grecia în sfera de influenţă occidentală şi monarhică până în 1973. Avea alături, sprijin şi sfătuitor pe regina-mamă Elena a cărei reală antipatie faţă de români era binecunoscută şi care se considera în permanenţă o prizonieră în
România. Şederea în România îi adusese Reginei Elena numai durere şi dezamăgire , viaţa alături de un soţ adulterin fusese un calvar.Domnul Rene a de Flers scria într-un fragmant din manuscrisul : ,,Europa liberă şi exilul român – O istorie încă nescrisă ,, publicat în anul 2003 în Romanian Roots Almanah ne lasă mărturie :“Se ştie că regina-mamă n-a avut niciodată preţuire şi respect pentru poporul roman , îl ura din tot sufletul şi asta mă face să mă reîntorc la anul 1940 , în luna octombrie , când generalul Antonescu o invitase să revină în ţară , ca să fie alături de fiul ei . Pe peronul gării din Veneţia unde se despărţea de ducele de Spoleto, prietenul ei intim, fără să se simtă incomodată de prezenţa unor români pe peron, spusese pe italieneşte cu voce tare:mă îngrozeşte gândul să mă întorc în această ţară pe care o detest şi să văd mutrele românilor pe care îi urăsc
…”Jenant ! Jocurile erau demult facute , acum urmau pasii minciunii si intoxicarii …. Aliatii si in special sovieticii , nu manifestau nicio graba si niciun interes deosebit pentru scoaterea Romaniei din lupta pe calea unui armistitiu , din pricina clauzei capitularii neconditionate . Stalin avea nevoie de o Romanie de care sa dispuna ca tara invinsa ….Nefiind inca semnat armistitiul , cum eronat anuntase la radio ex-regele , chiar daca trupele romane au incetat lupta , armata sovitica a facut ravagii pe frontal de rasarit , asa cum am aratat mai sus. Pe 20 Iulie 1945, i s-a decernat , prin mareşalul Tolbukhin , din ordinul lui Stalin „Ordinul Victoriei Sovietice”. Tristă onoare de a fi decorat de către duşmanul de moarte al poporului său!” – General Platon Chirnoaga, șef-adjunct al Statului Major al Armatei a III-a pe Frontul de Est . Intrun articol
viitor voi aborda de pe pozitiile crude ale adevarului , sinistra perioada de dictatura a fostului rege Carol al-II-lea , care a culminat , cu cedarea rusinoasa si lasa a teritoriului national , fara lupta si fara regrete….. Istoria se scria cu totul altfel daca ne aparam teritoriul national cu arma in mana si poate nu pieream atatii fii ai patriei pe meleaguri straine , plecati altii in pribegie sau prizioneri de razboi in salbatica Siberie ( ca si unchiul meu Dragoi Marin Salustin )… Nu aş vrea să se creadă că sunt tributar unui concept anti-monarhice ! Consider că monarhia constituţională a fost pentru România anilor 1944-1945 şansa ce i se oferea pentru salvarea sa de pericolul sovietizării. Concentrarea puterii în mâna unui suveran patriot ar fi fost cu siguranţă extrem de greu de învins, chiar şi de experimentata forţă roşie a sovietelor. Bătălia s-ar fi
dat oricum şi nu ar fi fost uşoară, dar trebuie să acceptăm că erau şanse să învingem, spre salvarea milioanelor de victime ale holocaustului roşu. …Totusi se pot pune multe intrebari si acum dupa 70 de ani , dar doua imi stau pe buze : Ce a facut “ Comisia Aliată de Control “ care avea acest acest rol de mare importanta … si : Care este contributia fostului rege Mihai la stalinizarea si rusificarea Romaniei , in transformarea ei intrun satelit al Uniunii Sovietice ? …. Sic transit gloria mundi !
Constanta 24 iunie 2015
Prof.Jurist Dragoi Marin
Pozitia duplicitara a fostului rege Mihai sau lipsa experientei in apararea intereselor poporului roman !?!
Yalta, Crimeea, Postdam sau Moscova …Arhivele de razboi nationale si internationale… Ce ne spun documentele strict secrete pentru timpul respectiv , despre viitorul tarii noastre….. România, era în anul 1944 o ţară ce făcea parte pe merit din elita naţiunilor europene, a cărei contribuţie la crearea şi mai ales la păstrarea valorilor identitare ale civilizaţiei europene nu putea fi ignorată. Era o ţară cu tradiţie democratică, pe care doar neşansa unui rege cu grave carenţe psihice şi educaţionale, Carol al II-lea, o împinsese către tăvălugul totalitarismului monarhic, dar care nu reuşise să desfiinţeze rădăcinile viguroase ale legilor strămoşeşti ce guvernau încă în mediul rural, predominant. Din nefericire pentru poporul roman , evenimentele politico – militare au luat o turnura amenintatoare , atat pentreu el cat si pentru popoarele Europei si nu
numai… Yalta a exprimat categoric dispoziţiile sigure ale superputerilor de după cel de-al doilea război mondial delimitând „sfere de interese şi de influenţă”. În cursul reuniunilor celor „Trei Mari” din Februarie 1945, României i-a revenit un loc distinct. Comunicatul dat publicităţii la 11 Februarie 1945, reliefa „Voinţa semnatarilor” de a ajuta statele eliberate de sub ocupaţia fascistă, ori forţe „satelite” ale axei Berlin-Roma-Tokyo, de a reveni ele însele, libere, independente şi suverane, democrate şi pe plan economic restabilite, susţinerea statelor de a-şi alege guverne reprezentând voinţa naţională, organizarea de alegeri libere. Dar socoteala de acasa nu prea s-a potivit cu orientarea nemiloasa a targului ( sovietic ) …. Graţie perfectei colaborări ( !?!) dintre regele Mihai şi Guvernul sovietic, situatie care era extrem de îngrijorătoare şi pentru cele două forţe
democratice, SUA şi Marea Britanie, spre deosebire de politicienii români, cărora era evident că le lipsea liderul real care să dea consistenţă şi unitate luptei de rezistenţă în faţa pericolului sovietizării prin senilele tancurilor , fortele democratice romanesti trec la acţiuni energice menite să blocheze procesul de preluare de către comunişti a puterii politice în România. Ca sa argumentam pozitia fostului rege Mihai , in duplicitatea istorica la timpul respectiv , pozitia oxcilanta in functie de imprejurari , dau spre exemplu mesajul telegrafic al Mareşalului Ion Antonescu adresat lui Mihai I de pe front, la 23 iunie 1941, ca răspuns la telegrama din ajun a suveranului cu următorul text : “Multumesc respectuos Majestatii Voastre pentru cuvintele de îmbărbatare şi de apreciere cu care aţi cinstit Armata şi pe mine. Fiţi sigur, Majestate, de devotamentul nostru. Pentru ţară şi pentru
Majestatea Voastra ne batem. Pentru ţară şi pentru Majestatea Voastră trebuie să învingem”. La 28 iulie 1941, Mihai I de România transmitea celui care îi datora nu numai Coroana dar şi o poziţie de onoare şi autoritatea faţă de supuşii săi, Mareşalului Ion Antonescu un mesaj de felicitare, imediat dupa ce “vitezele trupe româno-germane au alungat peste Nistru armatele comuniste şi au reîntregit pe vecie ţara Moldovei “ La referendumul naţional de la 9 noiembrie 1941, 3 481 311 de români votaseră pentru susţinerea programului de guvernare antonescian şi doar 74 voturi fuseseră contra, naţiunea exprimându-şi aprobarea pentru tot ce înfaptuise până atunci “guvernarea dezrobitoare a Mareşalului Antonescu”. S-a spus că odiosul decret promulgat de Mihai I la data de 20 ianuarie 1945 sub o “patriotică” mască- DECRET- LEGE -Pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării -fusese
acceptat doar pentru a le face pe plac sovieticilor , care doreau astfel să se răzbune pentru înfrângerile suferite în prima parte a războiului. Decretul convenea însă, perfect şi celui care îl promulgase cu atâta rapiditate,regelui, pentru că îi permitea astfel să “purifice” atmosfera atât de plină de indignare a celor ce asistaseră neputincioşi la predarea necondiţionată a ţării în mâna sovieticilor şi la masacrarea bravei armate române de către “aliatul” sovietic datorită lipsei unui armistiţiu semnat. “În noaptea de 23 August, regele Mihai anunţa la Radio că fusese semnat un armistiţiu cu sovieticii (…) De fapt armistiţiul nu a fost semnat până pe 12 Septembrie, la Moscova. (…) Dat fiind că nu se semnase armistiţiul, toate trupele române, care se aflau pe frontul din Moldova şi Basarabia şi care încetaseră focul, după ordinul regelui Mihai, au fost făcute prizoniere de către ruşi;
soldaţii şi ofiţerii au plecat captivi către Rusia. Aşa că a fost o capitulare şi nu un armistiţiu. Exista aici un rege care îşi preda armata duşmanului. În ce ţară din lume poate fi găsit un şef de stat asemănător? Mare parte din cei cărora le era “adresat” decretul luptau încă pe front şi chiar se întâmpla să şi moară uneori respectându-şi jurământul de credinţă făţă de rege ! Sovieticii ştiiau că România prezintă un interes enorm pentru aliaţi, şi că opinia publică din aceste state era un factor de mare presiune dacă Mihai I ar fi făcut şi cel mai mic gest de revoltă faţă de modul cum se purtau cu el. Iar teama premierului Churchill avea să se adeverească mult prea rapid, la 30 martie când regele promulga Decretul –Lege pentru purificarea administraţiei publice, permiţând astfel ca întregul aparat de stat să treacă sub controlul comunist, ba mai mult punând şantajul şi teroarea la
temelia întregii administraţii de stat.Legea aceasta, prin înşăşi textul ei este un atac odios la cele mai elementare drepturi ale unui om, ca să nu mai vorbim de dispariţia totală a posibilităţii de a reacţiona dacă eşti nedreptăţit. Conform prevederilor legii, la 1 iunie 1945 , România se putea mândrii deja cu o administraţie publică epurată. Atâtea realizări “măreţe” ale regelui Mihai I nu aveau să treacă neobservate la Moscova, aşa că trebuia evidenţiat acest lucru pentru ca nimeni să nu aibă motive să creadă că “ fratele” sovietic ne forţează în vreun fel să învăţăm democraţia de tip nou, comunist. La 6 iulie 1945, Prezidiul Suprem al URSS îi conferă lui Mihai I Ordinul “ Victoria “, printr-un decret al cărui text exprima un mare adevăr ca de altfel şi cuvântarea mareşalului Tolbuhin cu acest prilej : “Majestate ! În numele Guvernului Uniunii Republicelor Sovietice Socialiste sunt
împuternicit a înmâna Majestăţii voastre ordinul suprem al Uniunii Sovietice, ordinul “VICTORIEI”. Aceasta decorare este recunoaşterea aportului personal al Majestăţii voastre în înţeleapta şi brusca întorsătură de la 23 august.Lucrul acesta nu-l va uita istoria. Această decorare este simbolul care subliniază eterna prietenie între popoarele noastre. Politica stabilită după 23 august, relaţiile prieteneşti şi colaborarea cu Uniunea Sovietică, vor aduce poporului român la fericire, la înflorire, la o prosperitate nemaivăzută în istoria sa, în toate domeniile.La aceasta stă ca garanţie Marea uniune Sovietică, marele popor rus. Eu, Majestatea voastră, îmi exprim convingerea că relaţiile prieteneşti ale României cu marele ei vecin Uniunea Sovietică, se vor întării şi se vor dezvolta, pentru binele popoarelor ambelor ţări. >>DECRET AL PREZIDIULUI SOVIETULUI SUPREM AL U.R.S.S. DE DECORARE CU ORDINUL “
VICTORIA” A REGELUI MIHAI I AL ROMÂNIEI << : “ Pentru actul curajos al cotiturii hotărâte a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristă şi alinierea cu Naţiunile Unite,( în clipa când înca nu se precizase clar înfrângerea Germaniei ) , Majestatea sa, MIHAI I, regele României, se decorează cu : ORDINUL “ VICTORIA “ Preşedintele Prezidiumului Sovietului Suprem al U.R.S.S. ,M. KALININ Secretarul Prezidiumului SovietuluiSuprem al U.R.S.S. A. GORKIN , Moscova, Kremlin, 6 iulie 1945“ . Istoricii cu coloana vertebrala , liberi cugetatori ai propriei constiinte , pot confirma ca fostul rege Mihai avea o ura personala pentru Maresalul Ion Antonescu , iar pentru ura lui a facut sa plateasca poporul. Mihai nu a colaborat deloc cu Maresalul Ion Antonescu. Maresalul Ion Antonescu a fost cel dintai care intelegea ca razboiul poate sa ia o intorsatura nefavorabila Romaniei , militar fiind de cariera , a
pregatit un plan de rezerva pentru Romania in cazul in care razboiul alaturi de Hitler ar fi pierdut. Maresalul Ion Antonescu le-a facut o propunere rusilor destul de avantajoasa pentru Romania , initiind convorbiri directe cu sovieticii la Stockholm , iar daca fostul rege Mihai nu semna tratatul cu rusii aparte , Stalin nu ar fi avut de ales si ar fi semnat conditiile puse de Maresal. Maresalul cerea siguranta , in primul rand pentru ofiterii si soldatii care au luptat contra armatei rosii , recunoasterea de catre rusi a Basarabiei , Bucovinei si Herza ca teritorii romanesti si alipirea Ardealului la patria mama. Stalin care dorea sa ajunga la Berlin inaintea americanilor si englezilor si este explicabil de ce,ar fi semnat tratatul impus de MaresalUL Ion Antonescu.Stalin trebuia sa semneze cat de urgent acest tratat altfel nu ar mai fi putut ajunge primul la Berlin,nu ar mai fi fost acceptat sa treaca prin Ungaria si Cehoslovacia daca nu
semna cu Romania,fara sa mai vorbim de crearea a doua state germane.Daca romanii nu-i acceptau lui Stalin sa treaca prin Romania,Romania ar fi putut sa-i tina piept lui Stalin cu cei 140 de mii de soldati si ofiteri luati prizonieri de Stalin plus armata germana.Dupa ce regele semneaza alianta,dadea timp Cehoslovaciei , Ungariei si Poloniei sa-si intareasca pozitiile , iar americanii si englezii ajungeau primii la Berlin , iar istoria ar fi fost cu totul alta. Fostul suveran al României se află printre cei şase veterani de război care au fost decoraţi, la Moscova, de preşedintele Vladimir Putin, în cadrul manifestaţiilor dedicate celei de-a 60-a aniversari de la victoria împotriva nazismului, in anul 2005…Alături de Mihai I au fost decoraţi pentru participarea în cel de-al doilea război mondial fostul preşedinte cipriot Glafcos Clerides, preşedintele Greciei, Karolos Papoulias, preşedintele Albaniei, Alfred Moisiu,
preşedintele Croaţiei, Stjepan Mesic, şi fostul preşedinte polonez Wojciech Jaruzelski. Fostul rege Mihai, unicul supravieţuitor dintre şefii de stat direct implicaţi în evenimentele de acum 70 de ani, este unul dintre cei şapte lideri ai vremii care au fost distinşi şi cu ,,Ordinul Victoria”, acordat de URSS şi înmânat personal de către Stalin.“ Deloc întâmplător ar putea să fie si faptul că prinţesa Greciei –Elena se ocupa personal de negocierea abdicării fiului său şi instalarea unui guvern comunist în România, timp în care sovieticii , cu intentii odioase si oculte ( !?!) faceau pe “corecţii” în a-şi trăda aliaţii comunişti greci şi a lăsa Grecia în sfera de influenţă occidentală şi monarhică până în 1973. Avea alături, sprijin şi sfătuitor pe regina-mamă Elena a cărei reală antipatie faţă de români era binecunoscută şi care se considera în permanenţă o prizonieră în
România. Şederea în România îi adusese Reginei Elena numai durere şi dezamăgire , viaţa alături de un soţ adulterin fusese un calvar.Domnul Rene a de Flers scria într-un fragmant din manuscrisul : ,,Europa liberă şi exilul român – O istorie încă nescrisă ,, publicat în anul 2003 în Romanian Roots Almanah ne lasă mărturie :“Se ştie că regina-mamă n-a avut niciodată preţuire şi respect pentru poporul roman , îl ura din tot sufletul şi asta mă face să mă reîntorc la anul 1940 , în luna octombrie , când generalul Antonescu o invitase să revină în ţară , ca să fie alături de fiul ei . Pe peronul gării din Veneţia unde se despărţea de ducele de Spoleto, prietenul ei intim, fără să se simtă incomodată de prezenţa unor români pe peron, spusese pe italieneşte cu voce tare:mă îngrozeşte gândul să mă întorc în această ţară pe care o detest şi să văd mutrele românilor pe care îi urăsc
…”Jenant ! Jocurile erau demult facute , acum urmau pasii minciunii si intoxicarii …. Aliatii si in special sovieticii , nu manifestau nicio graba si niciun interes deosebit pentru scoaterea Romaniei din lupta pe calea unui armistitiu , din pricina clauzei capitularii neconditionate . Stalin avea nevoie de o Romanie de care sa dispuna ca tara invinsa ….Nefiind inca semnat armistitiul , cum eronat anuntase la radio ex-regele , chiar daca trupele romane au incetat lupta , armata sovitica a facut ravagii pe frontal de rasarit , asa cum am aratat mai sus. Pe 20 Iulie 1945, i s-a decernat , prin mareşalul Tolbukhin , din ordinul lui Stalin „Ordinul Victoriei Sovietice”. Tristă onoare de a fi decorat de către duşmanul de moarte al poporului său!” – General Platon Chirnoaga, șef-adjunct al Statului Major al Armatei a III-a pe Frontul de Est . Intrun articol
viitor voi aborda de pe pozitiile crude ale adevarului , sinistra perioada de dictatura a fostului rege Carol al-II-lea , care a culminat , cu cedarea rusinoasa si lasa a teritoriului national , fara lupta si fara regrete….. Istoria se scria cu totul altfel daca ne aparam teritoriul national cu arma in mana si poate nu pieream atatii fii ai patriei pe meleaguri straine , plecati altii in pribegie sau prizioneri de razboi in salbatica Siberie ( ca si unchiul meu Dragoi Marin Salustin )… Nu aş vrea să se creadă că sunt tributar unui concept anti-monarhice ! Consider că monarhia constituţională a fost pentru România anilor 1944-1945 şansa ce i se oferea pentru salvarea sa de pericolul sovietizării. Concentrarea puterii în mâna unui suveran patriot ar fi fost cu siguranţă extrem de greu de învins, chiar şi de experimentata forţă roşie a sovietelor. Bătălia s-ar fi
dat oricum şi nu ar fi fost uşoară, dar trebuie să acceptăm că erau şanse să învingem, spre salvarea milioanelor de victime ale holocaustului roşu. …Totusi se pot pune multe intrebari si acum dupa 70 de ani , dar doua imi stau pe buze : Ce a facut “ Comisia Aliată de Control “ care avea acest acest rol de mare importanta … si : Care este contributia fostului rege Mihai la stalinizarea si rusificarea Romaniei , in transformarea ei intrun satelit al Uniunii Sovietice ? …. Sic transit gloria mundi !
Constanta 24 iunie 2015
Prof.Jurist Dragoi Marin
