Scene care în anii trecuți se puteau vedea mai degrabă în Italia și Spania, cu muncitori care se adună dimineața în anumite locuri, așteptând să fie luați la muncă de mici angajatori cu firme sau persoane fizice. Munci temporare, întotdeauna la negru, fără ca muncitorii să aibă vreun drept.

Acum grupurile de muncitori care așteaptă să fie luați la muncă de ”patroni” s-au mutat în Germania, paradisul economic al ultimilor ani, unde șomajul este printre cele mai mici din Europa. La Frankfurt, grupurile de zilieri care așteaptă de muncă se adună, ironia sorții,chiar lângă luxosul sediu al Băncii Centrale Europene.

Publicația Main-Spitze publică un reportaj despre recrutarea muncitorilor la negru din capitala financiară a Germaniei.



În zori, oamenii sunt deja în stradă. Fumează nervos și murmură între ei. Când trece o mașină, scot toți mâinile din buzunare și ridică brațele. Sunt între 30 și 50 de oameni, cea mai mare parte din Europa de Est, grupați pe naționalități, așteptând la așa-numita „linie de lucru” („Arbeiterstrich“ ) să fie luați la muncă de vreo mașină.

În rucsaci au încălțările de muncă, apă și pungi de plastic cu mâncare. Milosz, polonez, vine aproape în fiecare zi pe stradă în fața Băncii Centrale Europene. ”Așa reușesc să trimit 200 de euro pe lună acasă”, declară el reporterului german, arătându-i o fotografie mototolită de soția și fiica sa în vârstă de cinci ani.

„Avem o viață oribilă aici”, mai spune Milosz. „Pot face lucrări de tencuit, grădinărit, pun gresie. Germana mea este destul de bună”, spune bărbatul în vârstă de 28 de ani. În Polonia, în construcții se câștigă doar trei euro pe oră.

În urmă cu trei ani, când a venit prima oară la Frankfurt, era euforic, aici se câștiga minim 7 euro la oră. Dar viața în Germania este mult mai scumpă. Acum lucrurile s-au stricat, spune Milosz. „Acum mulți bulgari și români vin aici și lucrează pentru un salariu orar de cinci euro sau mai puțin. Nimeni nu vrea să plătească mai mult acum. 50 de euro este o zi bună”.

Polonezii și moldovenii sunt supărați pe români și bulgari. „Noi vorbim germană bune”, spune un moldovean „dar pentru că vrem să fim plătiți mai bine, la muncă sunt luați acum întotdeauna românii și bulgarii”.

„Este muncă la negru, nu întoptdeauna ești și plătit”, mai spune Milosz din experiența sa amară în munca ilegală. „Ei știu că nu putem face nimic”, spune el.

„Știu că aș putea avea probleme cu poliția din cauza muncii mele. Dar nimeni nu vrea să mă angajeze legal. Desigur, aș dori un loc de munca unde să fiu plătit cu siguranță în fiecare lună „, spune el.