curată precum un val de mătase
mi-ai aprins măduva ce tremură în oase.

Senilă ai plecat după ce fără pic de milă
mi-ai rupt bucată de cer rămasă senină.

Mister, eu plâng acum după trecutul efemer iar scutul ce-mi stătea precum un zid
l-ai dărâmat nebună şi-ai plecat.

Te-am căutat sperând în ultimul tău gest, precum un cerşetor m-am aruncat
la talpa ce-a strivit a mele buze sărutate-n multe nopţi, apoi uitate.

Te blestem să chemi numele meu prin lunci
strivită printre maci şi-apoi înfrântă să înveţi să taci.

Numele tău nu-l pot uită când stă ascuns în palmă mea,
secundă ai fost şi nimic altcev.

Te du şi-ascultă glasul mut ce te-a iubit şi l-ai durut,
regina a neantului rămâi, eşti ultima şi-ai fost şi cea dintâi.