Europa se întoarce în prezent la Evul Mediu de dinaintea Revoluției Industriale, o perioadă plină de incoerențe uimitoare – imperii, regate, confederații, mici state – o imagine a unei lumi profund fracturate, așa cum o atestă hărțile vremii, scrie Robert Kaplan în Wall Street Journal (WSJ) online. Deceniile de pace și prosperitate din anii ’50 și până în 2009, când a început criza datoriilor în Uniunea Europeană (UE), afișau o imagine simplă. Existau două blocuri coerente în timpul Războiului Rece, urmate de visul unei Europe unite, cu o monedă unică. În prezent, istoria pornește în direcția inversă – către o complexitate paralizantă, ca și cum ultima jumătate de secol a fost un simplu interregn înaintea revenirii la frică și conflict, scrie Kaplan în acest „Eseu de sâmbătă” publicat în WSJ, intitulat „Noua hartă medievală a Europei”. Divizările din Europa erau vizibile de decenii, încă de pe când UE depunea eforturi să-și extindă frontierele și abordarea practică. Existau țări dinăuntru UE și dinafară; dinăuntrul zonei Schengen de liberă circulație și din exterior; capabile să gestioneze rigoarea financiară din zona euro și incapabile. După al Doilea Război Mondial, această divizare a dispărut, din cauza relativei izolări a Europei de „străinătatea apropiată”, adică de Africa de Nord și Eurasia care, timp de secole, au făcut atât de mult pentru a modela caracterul distinctiv al periferiri continentului. În prezent, această geografie nu mai poate fi ignorată, potrivit Mediafax. Centralizarea impusă de decenii de UE și birocrația sa nereprezentativă nu au creat o Europă unitară. În schimb au creat o reacție adversă puternică pe întregul continent, potrivit căreia UE poate supraviețui numai dacă va determina cum să-și consolideze legitimitatea înăuntrul națiunilor care o compun. Europa se află acum în fața unei ironii istorice. Deceniile în care și-a dezvoltat înaltele idealuri ale drepturilor omului, inclusiv dreptul celor în suferință de a se refugia în Europa, au fost posibile cu ajutorul indirect al unor regimuri opresive, aflate odinioară la periferia sa. Geografia și istoria au „conspirat” să facă unele regiuni de pe continent mai vulnerabile la valul de migranți și refugiați decât altele. În prezent, Rusia a revenit ca jucător strategic în Europa. În acest context ar putea avea loc o inversare remarcabilă a alianțelor Războiului Rece. Deceniile în care Europa era considerată stabilă, predictibilă și apatică s-au încheiat. Harta continentului redevine medievală, dacă nu prin frontiere, atunci cel puțin prin atitudini și alianțe politice.