OMAGIUL LIMBII ROMÂNE
de Prof. univ. dr. Olga Duțu
,,Limba română este Patria mea,, ( Nichita Stănescu)
Încă din 1990 Republica Moldova a instituit Ziua Limbii Române pe 27 august, sub genericul Limba noastră cea română, sărbătoare la care am avut prilejul și privilegiul să particip în anul 2014 și să mă bucur că limba română, acolo, este Regină. În piața orașului Căușeni, în fața statuii impunătoare a lui Alexe Mateevici, autorul celebrei poezii Limba noastră devenită imn al țării, s-a desfășurat festivitatea dedicată limbii române.M-a impresionat frumusețea și corectitudinea limbii noastre, în care s-au rostit discursuri, s-au recitat versuri, s-au cântat cântece dedicate Limbii române.
Am vizitat Casa limbii române din Căușeni, condusă de inimosul profesor Valeriu Ostaș, unde am făcut o donație de cărți dedicate limbii române, am vizitat apoi Casa limbii române din Chișinău, al cărei președinte era îngrijorat de soarta Revistei Limba Română și am înțeles că acest factor identitar a fost apărat și salvat de un asemenea intelectual cu spirit de sacrificiu, în lupta împotriva rusificării și sovietizării românilor dintre Prut și Nistru de-alungul istoriei lor zbuciumate.
Am vizitat Biblioteca Națională, unde se desfășura un important Târg de Carte în prezența fostului și actualului Ministru al Culturii și pe data de 1 septembrie am participat la deschiderea anului școlar la Colegiul Mihai Eminescu, unde elevii au demonstrat prospețime, talent, har și multă iubire pentru limba și cultura românească . Aceleași donații de cărți le-am făcut și la Casa Limbii Române din Chișinău precum și la Colegiul Mihai Eminescu.
În țara noastră limba română este sărbătorită oficial în ziua de 31 august și apreciez inițiativa Cenaclului Literar Mihail Sadoveanu, de a marca această sfântă sărbătoare în ziua de 27 august.
Vreau să dedic aceste gânduri impresionantului șir de cărturari dobrogeni, care numai în intervalul 1878, – după unirea cu țara, până în 1945, au scos un număr de 700 de publicații dintre care numeroase reviste efemeride, suplimente și pagini literare în care s-a scris în limba română și s-a îmbogățit limba română.
Fiecare dintre cititorii și colaboratorii acestor publicații fiind făurari de limba română. Dacă în anul 1879, la Tulcea, apărea Steaua Dobrogei, în 1880 apărea Farul Constanței . Una dintre cele mai importante reviste culturale, a fost revista Ovidiu, al cărui director Petru Vulcan între anii 1898 și 1910 și Grigore Tocilescu aveau să deschidă seria studiilor dedicate săpăturilor arheologice din Dobrogea, Adamclisi fiind primul dintre ele.
Între 1899-1945 apăreau cu intermitență trei reviste intitulate Tomis.
La Cerna un învățător inimos scoate revista Colnicul Hora, care acordă mare importanță culegerilor foclorice.
În 1914 apărea o revistă Selecțiunea dedicată cultivării limbii române, cea mai importantă publicație interbelică fiind revista Analele Dobrogei, pe lângă Societatea culturală dobrogeană, condusă de poetul I.N.Roman, iar directorul revistei a fost savantul geograf C-tin Brătescu, care a inițiat seria studiilor și articolelor de oceanografie dedicate Mării Negre și lacului Techirghiol.
Împortante sunt reportajele, culegerile de folclor, traducerile din literatura universală, studiile de critică și istorie literară și poeziile datorate lui I.N.Roman, Grigore Sălceanu care a realizat ultimele drame romantice în versuri, dedicate lui Ovidius și Eminescu, care au fost montate pe scena teatrului Dramatic Constanța. Reținem și titlurile revistelor Festival, Revista Dobrogeană, Pontica și Litoral, unde reîntâlnim poeții Al. Gherghel, Grigore Sălceanu, Aurel Dumitrescu, distins poet și profesor de limba și literatura română , a cărui elevă am avut șansa să fiu. Aceiași poieți vor publica 1937-1942, revista Poeme în guri de la mare și unde printre culegerile folclorice apare Miorița Dobrogeană și campania – Salvați Satele Dobrogene,în urma căreia au apărut multe monografii rurale, după modelul Dimitrie Gusti. În anul 1932 apare insolita revistă Liceu în care se publicau primele poezii suprarealiste datorată lui Virgil Teodorescu, Tascu Gheorghiu sau Mircea Pavelescu.
După instaurarea Comunismului între anii 1945-1965, Enache Puiu autorul volumului Scriitori și Publicații la Pontul Euxin, (Editura Ex-Ponto 1997) constată absența totală a publicațiilor literare. Apar însă multe publicații în liceu, începând cu Aoptabe, datorată aceluiaș Enache Puiu elev al Liceului Mircea cel Bătrân, la care aș adăuga, din experiența personală, revistele Zări Albastre – Școala nr.1 Grigore Sălceanu, Șoaptele Mării- Liceul nr.4, în care au debutat poeții Ion Florin Stanciu și Carmen Aldea Vlad, care mi-au fost elevi, Ecouri-Liceul Pedagogic, unde a debutat Mariana Butnaru și revista Universitaria la Universitatea Spiru Haret Constanța, redactor șef poeta Amelia Stănescu.
În iulie 1966 apare Revista Tomis, cea mai importantă și longevivă revistă literară postbelică, condusă între anii 1966-1974 de George Mihăiescu și Constantin Novac, apoi de Ion Bădică și din 1981de Constantin Novac, urmat de Nicolae Motoc și de Ion Tițoiu și echipa lui, iar în luna iulie 2010 a fost desființată. O echipă restrânsă, a continuat să editeze revista, condusă de Ion Tițoiu, până în ianuarie 2011.
În anul 2016 această revistă ar fi împlinit cinci decenii, de la apariție și cred că este de datoria celor care și-au dedicat o parte din viață și creație acestei publicații, să încerce renașterea acestei reviste.
Trebuie să remarc efortul lui Marin Porumbescu care, în anii 1960-1966, contribuie la afirmarea și consacrarea unor scriitori dobrogeni, prin cele șase volume colective de poezie și proză, pe care le publică. După care au apărut numeroase volume de autori, mulți dintre aceștia fiind membrii ai Uniunii Scriitorilor.
Peisajul literar actual, reține revista de Haiku Albatros, condusă de Ion Codrescu în primii zece ani și de Laura Văceanu și Alexandra Flora Munteanu în următorii doisprezece ani.
Numeroși scriitori au publicat în revistele: Metafora, Ars Amandi ( arta iubirii), Cetatea, Paradigma, ExPonto, InterArtes, Dobrogea Culturală și Tânărul Tomis Cultural, din noiembrie 2014, condus de poetul Iulian Talianu.
Foarte împortantă pentru cultivarea limbii române și afirmarea creatorilor dobrogeni, este activitatea cenaclurilor, Mihail Sadoveanu, Poesis, Ovidius, și a celor din Medgidia, Mangalia, Hâșova și Cernavodă.
Deoarece în anul 2016, Cenaclul Mihail Sadoveanu marcheză patru decenii de activitate, recunoștința mea și a noastră trebuie să se îndrepte către neobositul secretar al cenaclului, timp de douăzeci și șapte de ani , 1976-2003, poetul Geo Vlad, președinții acestui cenaclu, Ion Bădică, Marian Ilie, Virgil Bostănaru, Nicolae Necula și omului de teatru, de spectacol, de cultură, Aurel Lăzăroiu, care a reluat activitatea cenaclului din 2007.
Cu mulți dintre membrii cenaclului am colaborat și în calitate de redactor și editor de carte în volumul Note de lectură ( Editura Europolis 1997) publicănd cronici de semnalare, de prezentare a cărților publicate în acei ani. Mă plec cu recunoștință în fața tuturor membrilor Cenaclului Mihail Sadoveanu, prezenți la festivitate și a invitaților de onoare, poetul Arcadie Suceveanu, Președintele Uniunii Sciitorilor din Republica Moldova și redactorului șef al revistei Mesager Bucovinean, Ștefan Hostiuc.
Inchei gândurile mele închinate Limbii Române, cu o propunere și o speranță: înființarea Muzeului Literaturii Dobrogene, care ar putea fi creeat cu ajutorul unor oameni și instituții cu putere de decizie și cu elanul necesar marilor ctitorii.
Prof. univ. dr. Olga Duțu
31. 08. 2015