78 de ani de la declansarea celei de-a doua conflagratii mondiale
„Stăm pe două scăunele – asta nu va dura mult. Trebuie să ştim , când şi de pe care vom cădea mai întâi”
Invadarea Poloniei din 1939 (numită de polonezi: Războiul de apărare din 1939, de germani: Campania poloneză, având numele de cod dat de Marele Stat Major nazist Fall Weiss, numită de unii istorici și „Campania poloneză din septembrie” ori „Războiul polono-german din 1939„), …Citeşte mai departe
78 de ani de la declansarea cele de-a doua conflagratii mondiale
„Stăm pe două scăunele – asta nu va dura mult. Trebuie să ştim , când şi de pe care vom cădea mai întâi”
Invadarea Poloniei din 1939 (numită de polonezi: Războiul de apărare din 1939, de germani: Campania poloneză, având numele de cod dat de Marele Stat Major nazist Fall Weiss, numită de unii istorici și „Campania poloneză din septembrie” ori „Războiul polono-german din 1939„), a fost inițiată de Germania Nazistă, Uniunea Sovietică și statul marionetă Slovacia, fiind evenimentul care a declanșat al doilea război mondial. Dacă asupra momentului declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale mai există discuții, este acceptat de către toată lumea că invadarea Poloniei a marcat începutul celui de-al doilea război mondial în Europa, de vreme ce aliații continentali ai Poloniei (Regatul Unit și Franța) au declarat răboi Germaniei pe 3 septembrie, gest urmat la scurtă vreme de Canada, Australia și Noua Zeelandă. Invazia a început pe 1 septembrie 1939, la numai o săptămână după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, și s-a încheiat pe 6 octombrie, odată cu ocuparea întregii Polonii de agresorii germani și sovietici.După un presupus „atac polonez” de pe 31 august 1939, o înscenare germană de fapt, forțele germane au atacat Polonia din nord, sud și vest în ziua următoare. Cu liniile de apărare mult prea întinse de-a lungul granițelor țării, forțele poloneze au fost nevoite să se retragă spre răsărit. După înfrângerea din bătălia de pe râul Bzura de la mijlocul lunii septembrie, germanii au cucerit un avantaj indiscutabil. Forțele poloneze au început să se retragă către sud-est, conform unui plan care prevedea o apărare îndârjită în zona așa-numitului cap de pod românesc, unde urmau să aștepte promisul contraatac Aliat. Pe 17 septembrie 1939, Armata Roșie sovietică a atacat regiunile răsăritene ale Poloniei în cooperare cu Germania. Sovieticii ocupau zonele convenite în anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop, care împărțea Europa Răsăriteană între sferele de influență sovietică și nazistă. Trebuind să facă față luptei pe două fronturi, guvernul polonez a decis că apărarea în zona capului de pod românesc nu mai era posibilă și a ordonat evacuarea trupelor și tezaurului Băncii Naționale prin România neutră. Până pe 1 octombrie, trupele germane și sovietice au ocupat în totalitate teritoriul polonez, dar guvernul polonez nu s-a predat niciodată. În plus, o mare parte din soldații armatelor terestre și aeriană poloneze au fost evacuați în România și Ungaria. Numeroși militari polonezi evacuați au emigrat pentru a se alătura nou create Armate poloneze din Franța, din Siria sub mandatul francez și din Regatul Unit. Germania avea un avantaj numeric important asupra Poloniei, dar și un important avantaj material, dată fiind politica de înarmare nazistă din perioada de dinainte de război. Heer (Armata terestră germană) avea aproximativ 2.400 de tancuri organizate în 6 divizii panzer, care foloseau o nouă tactică de luptă. Aceasta prevedea că diviziile de tancuri, acționând în colaborare cu restul unităților armatei, lovea masiv liniile inamice, le străpungea, izola și încercuia porțiunile selectate ale frontului inamic, după care le distrugea. Succesele diviziilor de tancuri urmau să fie exploatate de unitățile mecanizate mai puțin mobile și de unitățile de infanterie. Luftwaffe(Armata aerului) asigura sprijin tactic și strategic, în special prin intermediul bombardierelor în picaj, care atacau și dezorganizau aprovizionarea și comunicațiile inamicului. Toate aceste noi metode operaționale au fost denumite Blitzkrieg (Războiul fulger), dar istoricii sunt în general de acord că, în cazul campaniei din Polonia, tacticile folosite de germani au fost mai conservatoare, mai apropiate de cele tradiționale decât de cele ale războiului fulger. Strategia Wehrmachtului (Armata terestră) era mai degrabă cea a Vernichtungsgedankenului, bazată pe atacurile pe flancuri și crearea de pungi care trebuiau mai apoi anihilate.Aviația a jucat un rol de prim rang în cadrul campaniei. Bombardierele au atacat numeroase ținte civile, cauzând uriașe pierderi omenești în timpul a ceea ce au fost caracterizate drept bomabardamente de terorizare. Forțele Luftwaffe erau formate din 1.180 de avioane, (290 bombardiere în picaj Ju 87 Stuka, 290 bombardiere convenționale (în special de tip He 111) și cam 240 de diferite avioane ale marinei). În total, Germania a avut cam 3.000 de avioane, din care două treimi erau modele moderne. Jumătate dintre acestea au luptat pe frontul polonez. Luftwaffe erau cele mai bine antrenate și echipate forțe aeriene ale momentului. Polonia a jucat un rol distinct în Al Doilea Război Mondial. Conflictul cel mai devastator din istoria omenirii care a început la 1 septembrie 1939, când Hitler şi Al Treilea Reich au atacat această ţară. Polonezii au participat la conflagraţie din prima până în ultima zi. În 1939 aveau împotriva lor două puteri totalitare, căci Stalin, aliat cu Hitler, i-a atacat dinspre est.În perioada interbelică, Republica Polonă renăscută în 1918 se afla într-o situaţie geopolitică dificilă:era un stat mare (cu o suprafaţă de 388.634 km2 şi o populaţie de 32.100.000 în 1931), cu graniţe întinse, greu de apărat, şi înconjurat, cu excepţia României şi a Letoniei, de vecini ostili:Uniunea Sovietică, Germania, Cehoslovacia şi Lituania.Adversarii tradiţionali ai Poloniei erau Germania, care nu s-a putut împăca cu pierderea teritorilor estice (ocupate de Prusia la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când Polonia a fost împărţită între Rusia, Austria şi Prusia), şi Uniunea Sovietică, care vroia să-şi ia revanşa pentru pierderea războiului din 1919-1921 şi folosea în acest scop mişcarea comunistă subversivă. De aceea, Polonia întreţinea o armată mare – de peste 270.000 de ofiţeri şi soldaţi pe timp de pace. Securitatea ei se baza şi pe alianţele militare cu Franţa şi România. Conducătorii polonezi erau convinşi că ameninţarea principală venea din partea Uniunii Sovietice conduse de Stalin şi subordonau politica de apărare acestui principiu. Aceasta nu s-a schimbat nici după încheierea pactului de neagresiune polono-sovietic în 1932, prelungit în 1934 pentru încă zece ani.Germania, care în urma tratatului de pace de la Versailles dispunea de o armată de doar 100.000 de soldaţi, a fost privită mult timp la Varşovia ca fiind mai puţin ameninţătoare. Acest lucru s-a schimbat în ianuarie 1933, după venirea la putere a lui Adolf Hitler, care solicita revizuirea graniţelor stabilite la Versailles. Şeful politicii poloneze, mareşalul Józef Pilsudski, a sondat în secret posibilitatea unui atac preventiv asupra Germaniei, dar dezinteresul Franţei l-a împins să accepte oferta Berlinului (Hitler avea nevoie de timp ca să-şi întărească puterea şi să-şi dezvolte armata). În ianuarie 1934, Polonia şi Germania au încheiat un tratat de neagresiune. Piłsudski şi-a dat seama că în câţiva ani statele totalitare vecine vor deveni agresive:„Stăm pe două scăunele – asta nu va dura mult. Trebuie să ştim (…) când şi de pe care vom cădea mai întâi”. După moartea lui Piłsudki, în 1935, conducerea politicii de apărare a Poloniei a fost preluată de generalul Edward Rydz-Śmigły, avansat la gradul de mareşal în 1936. Articol scris pentru romanii din diaspora cat si pentru romanii si vorbitorii de limba romana de pe intreg mapamondul , pentru cunoasterea istoriei poporului roman , in adevar si dreptate . Acesta este publicat de Ziarul On-Line Radio Metafora din Seattle – USA , ,www.radiometafora.ro , gratie Distinsului Director Octavian Paun , promotor neobosit al valorilor romanesti , al culturii , istoriei si civilizatiei poporului roman , inimos patriot si om de onoare..
Tuzla , Romania 01.09.2017 Prof. Jurist Marin Dragoi
Director Adj. Juridic Ziarul On-Line RadioMetafora
Vice-presedinte W.A.R.M.
