Să scrii despre un copil minune în anul 2014 poate fi destul de dificil. Vorbim despre o generaţie activă, cu acces rapid la informaţie şi cu o sete extraordinară de nou.

Aşa este şi Ana Antonia Tudose, pianista (am fost la un pas să scriu fetiţa) de doar 13 ani, care a fost ovaţionată după un recital extraordinar susţinut pe scena Institutului Cultural Român din New York.

Un copil isteţ, plin de viaţă, cu „răspunsuri la el” şi cu foarte mult bun simţ.

Ana Antonia Tudose, considerată un copil minune şi comparată de criticii muzicali cu Mihaela Ursuleasa, este elevă a Colegiului de artă „Carmen Sylva” din Ploieşti, având-o ca profesor şi mentor pe Anca Florentina Borcea.

Mica vedetă (nu acceptă acest statut) ne-a povestit că recitalul de la New York este cea mai frumoasă experienţă a sa de viaţă de până acum. Este onorată de comparaţia cu Mihaela Ursuleasa şi decisă să nu îi dezamăgească pe cei care cred în talentul ei.

„O prietenă de a mamei ne-a povestit despre posibilitatea de a susţine un recital la Institutul Cultural din New York.  Aveam programată o vacanţă împreună cu părinţii în acest oraş şi, fiind fană Lang Lang, am spus că mi-aş dori să cânt la New York. Mama a trimis o scrisoare de intenţie Institutului Cultural Român de la Bucureşti şi am fost surprinşi când am aflat că recitalul chiar a fost aprobat. Cred că cei de aici au fost impresionaţi să afle că îmi doream foarte mult să cânt la New York”, ne-a povestit  Ana Antonia Tudose.

„Am avut parte de un public extraordinar de cald, care m-a primit cu braţele deschise. Am fost aplaudată minute în şir, iar doamna Doina Uricariu, directoarea ICR New York, m-a felicitat pentru prestaţia mea”, a adăugat  Antonia.

De altfel, pianista s-a îndrăgostit iremediabil de Statele Unite, iar acum visează să studieze la celebra şcoală   newyorkeză „Juilliard“.

„În ultima zi petrecută la New York am vizitat „Juilliard“,  de lângă „Lincoln Center“. Am fost fascinată de tot ce am văzut  şi mi-am zis că acolo  studiază doar cei  speciali. Ştiu că va trebui să studiez mai mult, dar sper ca şi acest vis să devină realitate”, ne-a mai spus Antonia.

Interesant este că  ploieşteanca nu concepe viaţa fără muzică. Impresionaţi de un copil atât de deosebit, am întrebat-o ce i-ar fi plăcut să facă dacă pianul nu ar fi existat în viaţa ei. „Probabil că aş fi studiat canto! Îmi place foarte mult să cânt şi cu vocea, chiar dacă nu pot spune că sunt un mare talent în acest domeniu”, a venit rapid răspunsul Antoniei.

Pianista refuză termenul de „vedetă” şi ne povesteşte că este un copil normal, care are prieteni, simpatii şi antipatii. „În timpul săptămânii nu am prea mult timp liber. Dar în weekend mă întâlnesc cu prietenii mei, mergem la un suc, la un film. Vreau să fiu tratată ca un copil normal, nu ca o…vedetă, pentru că nu sunt aşa ceva.”, ne-a mai declarat Ana Antonia Tudose.  Recunoaşte că are şi momente de rebeliune, mici „certuri” cu părinţii: „Am ca orice copil mici neînţelegeri cu părinţii. Dar am parte de doi părinţi minunaţi care mi-au acordat încredere deplină. Am o relaţie deosebită cu mama şi încerc să o ascult atunci când îmi spune că ar cam trebui să schimb ceva în comportamentul meu. Discutăm foarte mult şi orice aşa zisă ceartă se încheie foarte rapid. Nu cred că e prea uşor să fii părintele unui copil ca mine. Mama spune că e un privilegiu, pentru care îi mulţumeşte lui Dumnezeu în fiecare zi”.

Pianista consideră că în spatele performanţei sale stau şi orele de studiu: „În timpul săptămânii studiez două-trei ore de pian, în weekend mult mai mult, cinci-şase ore, şi chiar mai mult dacă suntem înainte unui concurs important”

Anca Borcea, omul din umbra Antoniei

Ana Antonia Tudose recunoaşte că nu ar fi ajuns la o asemenea performanţă fără sprijinul profesoarei Anca Florentina Borcea, cea care este alături la ea de când a început să studieze pianul, adică de la şase ani.

„Antonia a avut o evoluţie constantă, o creştere permanentă şi este o plăcere să lucrezi cu ea. Nu a existat niciun moment de stagnare, nu au fost paşi înapoi, doar o acumulare permanentă de cunoştinţe. Cei de la New York au comparat-o cu Mihaela Ursuleasa, probabil cea mai cunoscută pianistă româncă. Din fericire, Antonia face parte dintr-o generaţie foarte bună, cu foarte mulţi copii talentaţi, dornici de performanţă”, ne-a declarat Anca Borcea, profesoara de pian a Antoniei.

Deosebit de modestă, Anca Borcea vorbeşte frumos despre toţi elevii care au deprins tainele pianului de la ea: „Şi în trecut am avut două eleve foarte talentate. Cristina Ionescu, care este acum colega noastră în liceu şi Bianca Călinescu, care a mers să studieze la Viena şi s-a stabilit acolo. O altă elevă specială este Daria Ioana Tudor, care din clasa a patra studiează la Liceul Dinu Lipatti la Bucureşti. Chiar şi în prezent am doi băieţi deosebit de talentaţi”.

Anca Borcea îi prevede Antoniei o carieră deosebită : „Pianul este viaţa ei, iar visul ei este să facă o carieră în acest domeniu.Cred că va deveni un nume recunoscut în acest domeniu. Din punct de vedere profesional ar putea cânta pe orice scenă din lume. Depinde însă de şansă, de cei care dirijează această lume, aşa  cum se întâmplă şi în acest domeniu”

Între Anca Borcea şi Antonia există o relaţie deosebită, o adevărată „chimie”. Cele două pun performaţa micuţei pianiste şi datorită unei compatibilităţi deosebite dintre ele. „Discutăm mereu piesele pe care vrem să le studiem. Stăm de vorbă, repetăm mult. Îi arăt doamnei profesoare anumite piese care îmi plac, iar dânsa uneori îmi spune că nu mi se potrivesc”, ne-a povestit Antonia.

Tereza Sandu, directoarea liceului care produce artişti

 

Tereza Sandu se numără printre directorii de şcoli din România care sunt privilegiaţi să „păstorească” elevi deosebiţi. Spune cu mândrie că cei mai mulţi ani din viaţă i-a petrecut în şcoală. „Am fost eleva şcolii de mică şi am avut norocul să vin să profesez tot aici.Probabil că destinul meu este să cârmuiesc această şcoală care îmi este foarte dragă. Când faci lucrurile cu mult suflet nu este atât de greu”, ne-a declarat directoarea Colegiului „Carmen Sylva”, nemulţumită că nu mai are timp să se ocupe de clasa ei de flaut. Tereza Sandu nu consideră că elevii colegiului de artă ar trebui să sufere de „complexul provincialului” în faţa colegilor din Bucureşti, deoarece şi la Ploieşti se face performanţă în muzică. „Ocupăm locul 5-6 în competiţia liceelor de artă din Bucureşti, un loc bun având în vedere că în România avem 42 de licee de acest tip. Dacă avem norocul să avem elevi la fel de buni ca Antonia putem urca lejer în acest clasament. Este o generaţie plină de copii valoroşi care trebuie apreciaţi la adevăratul lor talent”, ne-a spus Tereza Sandu.

Directoarea priveşte recitalul Antoniei Tudose de la New York ca pe un „cadou pentru şcoală”.  „Antonia a făcut o super performanţă în liceul nostru. În existenţa noastră, cel puţin de după Revoluţie când ne-am reînfiinţat ca liceu de arte, Antonia până în clasa a şasea a reuşit o performanţă deosebită, dincolo de premiile obţinute la toate concursurile la care participă. Este un pas uriaş pe care l-a  făcut reprezentându-ne la New York. A făcut să se vorbească acolo despre România, despre Ploieşti şi despre Colegiul „Carmen Sylva”. Este extraordinar pentru un copil de vârsta ei. Suntem mândri de ea, pentru că foarte rar copiii noştri au posibilitatea să cânte în afara ţării şi să prezinte o şcoală, un oraş, o ţară la adevărata valoare. A ajuns aici datorită muncii profesorilor, a efortului ei şi  nu în ultimul rând a sprijinului deosebit al părinţilor. Nu ştim ce sponsor ne-ar fi putut ajuta pentru a sprijini un copil talentat să dea un recital la New York”, ne-a declarat Tereza Sandu.

„Antonia poate merge oriunde din acest moment. Poate concerta în faţa oricărei orchestre din lume. Să fie părinţii sănătoşi şi poate apare şi un impresar care să îi susţină talentul”, consideră directoarea Colegiului „Carmen Sylva”.

Recitalul Antoniei de la ICR New York a coincis cu schimbarea denumirii unităţii de învăţământ din liceu în colegiu, iar Tereza Sandu consideră că evenimentul micii pianiste a fost şi un „cadou suprem pentru şcoală”. În acelaşi timp, la Honk Kong, trei elevi de la arte plastice au câştigat locul doi la un concurs mondial în domeniu. Directoarea  colegiului consideră că prin aceste prezenţe externe au demonstrat că şcoala ploieşteană de arte este una extrem de valoroasă.

Pentru a vă convinge şi dumneavoastră de talentul Antoniei am rugat-o să ne interpreteze o piesă scurtă la pian. A ales greu, a cântat frumos (din punctul nostru de vedere), iar la final a strâmbat din năsuc nemulţumită că „nu a fost perfect” şi scuzându-se că nu a avut „degetele suficient de încălzite”. 

Am părăsit şcoala în acordurile muzicii care răsună pe toate culoarele unităţii de învăţământ.

Şi sperăm să avem ocazia să mai scriem şi altă dată despre copii deosebiţi precum Ana Antonia Tudose.

FOTO şi VIDEO Alex POLICALĂ