Elegie
Ana Podaru
Nu-ți mai arăta făptura îmbrăcată-n frunze moarte
Alergând ca o nebună prin poiene după flori…See More
Ana Podaru
Nu-ți mai arăta făptura îmbrăcată-n frunze moarte
Alergând ca o nebună prin poiene după flori
Să le-așezi la tine-n plete ca-ntr-o pagină de carte,
Toamnă, de privești în urmă de tristețe o să mori.
Uite cum jelește pomul după frunzele furate
Și-a întins spre cer din ramuri pregătit de brumă deasă,
Stau ca niște santinele trupurile sfârtecate
După apriga furtună ce-a fost ascuțită coasă.
Ești frumoasă, faci paradă, te privesc tomnaticii
Cum te duci pe drumul tău, târâindu-ți pașii, trena,
Au rămas în urma ta… codrii și romanticii…
Pregătiți să-nvingă iarna, uite-i, pregătesc arena.
Du-te toamnă pân’ la anul când te-așteaptă grânele
Să te-ntorci-napoi spășită ca o pasăre flămândă,
Fără tine nu se-adună-n visterie roadele…
Dansul tău cu frunzele, fie singura osândă.
Erai când femeie-mbrăcată-n mătase
Când tânăr fecior ce purtai o cămașă,
Erai când bătrână cu hainele roase
Când prunc pus la sân în alba sa fașă.
Ce măști ți-ai mai pus să mă poți cuceri
Umblând ca năluca pe urmele mele?
Crezând că-ntr-o zi o să-nvăț a muri,
Tu, moarte nebună și pusă pe rele…
Tu, nu, n-ai știut c-am în mine puterea
Iubirii divine ce-n juru-mi roiește,
C-acesta e leacul ce-nvinge durerea
Mi-am scris suferința pe pânză, lințoliu,
Te-aud cum vuiești furios prin morminte
Să vii când te chem îmbrăcată în doliu.
Ana Podaru shared a link.
Ana Podaru
Când în mine lutul geme, când durerea-mi este brazdă,
Îmi găsesc în mine glasul care strigă: Te iubesc!
Printre candele-n lumină ce-ți stau la picioare gazdă,
Când mi-e inima pustie pentru-o clipă mă opresc
Și-mi așez genunchii-n tină, mâinile spre cer smerite,
Doamne nu găsesc cuvinte să-ți spun ție: Mulțumesc!
Port în pumn reverul hainei luminat de-o biată zveazdă,
Vreau să urlu, n-am putere… inima secunde-mi cere
Când în mine lutul geme, când durerea-mi este brazdă.
Vin spre mine flori de cale, lumânări prin nouri cresc,
Văd în ceață trupuri, trupuri, chipuri de atâtea feluri,
Îmi găsesc în mine glasul care strigă: Te iubesc!
Viața veșniciei toate sau durerea lumii brazdă,
Am ales din pomul vieții roade coapte să culeg
Printre candele-n lumină ce-ți stau la picioare gazdă,
Îmi găsesc în mine glasul care strigă: Te iubesc!
Când în mine lutul geme, când durerea-mi este brazdă
Doamne nu găsesc cuvinte să-ți spun ție:Mulțumesc!
