şi cu ăle’ roşii flori
să vă umpleţi de fiori
peste-al vostru cap plecat
din sorcovă am lăsat

sănătate, demnitate
spor în toate şi dreptate
sorcoviţi, iar sorcoviţi
curajoşi şi fericiţi

să vă prindeţi în ăst’an
împreună la final
sub mănunchiul de culori
să staţi aşa până-n zori

şi când zorile-or veni
buzele-ncet vor rosti:

,,sorcova, fata mea
din culoare şi din floare
mi-am făcut eu cingătoare
şi cu ea am prins o lume
ce nicicând nu va apune”!