În mai 1968, Charles De Gaulle, președintele Franței, era în vizită la Nicolae Ceaușescu, la București. În acest timp, Franța fusese cuprinsă de „flăcări”. Studenții se răsculaseră, Sorbona devenise un Soviet revoluționar și, de curând, sindicatele se raliaseră acestei mișcări și declanșaseră greva generală. Franța era paralizată. Se pregătea răstunarea lui De Gaulle. De puțin timp fugit din România, umblam pe străzile Parisului, zăpăcit, uluit de frumusețea orașului, care era totuși desfigurat de mâzgălelile studenților surexcitați de ideile filozofului american Herbert Marcuse, autorul lucrării „Eros și civilizație”, „nepoțelul” lui Karl Marx și „fiul” lui Sigmund Freud. Admirând zidurile catedralei Notre-Dame – astazi, cum scria un jurnalist francez, „Notre drame” – privirea mi-a fost atrasă de o inscripție făcută cu sprayul pe bătrânele pietre: „Dumnezeu a murit!” – semnat Nietzsche. Șocat, am plecat capul, multă vreme am privit numai trotuarul. Era gri ca sufletul meu. Întâmplarea a făcut ca peste o zi să trec din nou pe lângă aceleași ziduri. Sub grafittiul acela un francez completase: „Nietzsche a murit!” – semnat, Dumnezeu… Întotdeauna există o speranță.

În 1968, De Gaulle a reușit să își salveze președinția pentru un an… În ultima vreme, atunci când societatea este în criză, se produce un eveniment tragic și conducătorii vremelnici profita pentru a-și îndemna supușii la unire, la solidaritate: „să lăsăm deoparte resentimentele”, „să strângem rândurile”, „să strângem cureaua”. De cele mai multe ori „poporul” este chemat să înghită în sec, să muncească mai mult, să plătească mai multe impozite sau chiar să fie ascultat și percheziționat fără mandat. Așa s-a întâmplat în Statele Unite după atentatul din 11 septembrie 2001. Așa s-a întâmplat în România după incendiul de la „Colectiv” în 2015. Așa se întâmplă acum în Franța, după incendiul de la Notre-Dame…

Cu două luni în urmă, televiziunea franceză prezenta în serial comorile patrimoniului național. În episodul dedicat Catedralei Notre-Dame, echipa de filmare fusese admisă în punctul nevralgic al clădirii: în podul denumit „la forêt”- pădurea, șarpanta veche de peste 800 de ani, care a fost construită din lemnul a 1.500 de stejari, era păzită zi și noapte de o echipă de pompieri, dar nu avea niciun extinctor și nici sistem automat de stingere a incendiilor.

Luni, în seara primei zile a Săptămânii Sfinte (pentru catolici – n.r.), alarma s-a declanșat de două ori. Prima oară, la 18:20, după inspecție, nu s-a descoperit nimic suspect, dar catedrala a fost totuși evacuată. La 18:43, când s-a declanșat a doua oară alarma, ieșea deja fum în dreptul „fleșei”, deasupra cheii de boltă a navei centrale, acolo unde era instalată schela pentru restaurarea monumentului. „Fleșa”, turnul reconstruit din lemn și plumb în secolul al XIX-lea în locul celui distrus în timpul Revoluției de la 1789, ridica la 93 de metri înălțime deasupra Parisului crucea (simbolul creștinătății) și cocoșul de aramă (simbolul Franței) în care erau închise relicve ale supliciului Domnului nostru Iisus Hristos. Multă lume s-a simțit înțepată direct în inimă de această construcție si sugerează acum că ar fi bine să nu fie refăcută, iar catedrala modernă să devină un simbol pentru toţi, să fie și ea politically correct, adică…

În seara aceleiași zile, la ora 20, Emmanuel Macron, președintele Republicii Franceze, intenționa să țină un discurs în care să comunice națiunii concluziile sale în urma dezbaterii naționale pe care o inițiase pentru a găsi soluții revendicărilor „Vestelor Galbene”. Din luna noiembrie, francezii de rând – muncitori, mici funcționari, pensionari și fermieri) se adunau inițial la intersecțiile bretelelor de acces în autostrăzi, apoi în centrul marilor orașe pentru a protesta împotriva sărăciei. Semnul lor distinctiv era vesta galbenă fosforescentă, echipamentul obligatoriu oricărui deținător de autovehicul. Macron preconiza scumpirea benzinei prin impunerea unei așa numite „taxe carbon”, ce urma să incite prostimea să-și cumpere mașini electrice scumpe. Francezii săraci locuiesc la țară sau înafara marilor aglomerări urbane din cauza chiriilor exorbitante de la oraș. Ceea ce economiseau acolo însă risca să se topească la pompa de benzină.

Incendiul de la Notre-Dame i-a permis lui Macron să-și amâne discursul despre bani. Și-a arătat în schimb mutra devenită nesuferită pentru un apel la unitate și solidaritate în fața catastrofei. Și francezii l-au ascultat, îngroziți de posibila distrugere a unui simbol unanim îndrăgit. Asta până în momentul în care miliardarii francezi, cei împotriva cărora continuau să se mobilizeze în fiecare sâmbătă „Vestele galbene”, au apărut în prim plan promițând donații de sute de milioane pentru reconstrucția catedralei. În toate aceste luni în care orașele Franței au ars, iar cetățenii lor s-au ciomăgit la propriu cu jandarmii, Macron nu a acceptat niciodată să pună în discuție facilitățile fiscale pe care le acordase marilor averi în 2018. Scutiri de impozite care au costat statul francez 10 miliarde de euro, i-au permis lui Bernard Arnault, patronul trustului LVMH (Louis Vuitton- Moët -Hennessy), de exemplu, să urce pe locul patru între miliardarii lumii și să deburseze 200 milioane pentru Notre-Dame cu ușurința cu care un fermier strecoară doi euro în cutia milei. Mecenatul este scutit de taxe în Franța. În acest caz s-a aprobat o scutire de până la 75% din ceea ce a promis Bernard Arnault, de exemplu. Adică, de fapt, donațiile miliardarilor vor fi suportate tot de micii contribuabili. S-a aflat și faptul că monumentul fusese complet delăsat de guverne, bugetul de întreținere aprobat pentru catedrală era de numai 2 milioane de euro anual, iar ministerul culturii a refuzat instituirea unei taxe, deși, dacă fiecare vizitator ar fi plătit un euro la intrare, catedrala ar fi câștigat 13 milioane pe an. Blocul de solidaritate care părea că se formează în noaptea de luni spre marți în Franța se va fisura oare sâmbătă? Vor mai ieși să manifesteze „Vestele galbene”? Și dacă da, câți dintre francezi îi vor mai susține?

Graba cu care a fost anunțată ancheta „acestui incendiu accidental” mă pune pe gânduri. Multe accidente au fost denunțate ca atentate și multe atentate au fost declarate accidente… Vina celui care încearcă să profite de pe urma unei drame este egală cu vina celui care, poate, a provocat-o… La Notre-Dame Miracolul s-a produs: zidurile, altarul și relicvele au scăpat. Rămâne de văzut dacă Manipularea îl va scăpa pe Macron.