Alertă militară în Marea Neagră. NATO și Rusia își măsoară forțele

Autor: Mihnea Tălău | miercuri, 03 iulie 2019
„Forţele şi echipamentele Flotei Mării Negre au început să urmărească activităţile distrugătorului britanic HMS Duncan şi fregata canadiană HMCS Toronto, care au pătruns în Marea Neagră pe 2 iulie”, a anunţat miercuri seară Centrul Naţional rus de Coordonare în domeniul Apărării. Cele două nave NATO sunt urmărite de vasul antisubmarin Kasimov şi de nava de patrulare Pitlivi.„Avioane de vânătoare ale Forţelor navale, precum şi sistemele antirachetă Bal şi Bastion au fost activate în zonele respective”, a precizat Centrul de Coordonare, subliniind că sunt efectuate şi operaţiuni de supraveghere electronică.În perioada 1-12 iulie, în Marea Neagră, în largul Ucrainei, se desfăşoară Exerciţiul „Briza Mării 2019″ (Sea Breeze 2019), la care participă nave şi militari din 19 ţări, inclusiv din Statele Unite şi Marea Britanie.Flota militară rusă a Mării Negre monitorizează cu atenţie exerciţiile navale NATO şi poate reacţiona „rapid” la eventuale situaţii de urgenţă, a avertizat luni Ministerul rus al Apărării, scrie siripesurse.ro.
Ursula von der Leyen: Cadoul otrăvit al lui Macron pentru MerkelFoto simbol Autor: Adrian Pătruşcă | joi, 04 iulie 2019 Emmanuel Macron a cicălit-o pe Angela Merkel la summit-ul G20 de la Osaka, până când a convins-o. Cancelara germană l-a lăsat din brațe pe Manfred Weber, capul de listă al propriului său partid, CDU, la alegerile europarlamentare, și totodată lider al Partidului Popular European, și a acceptat să-l sprijine pe socialistul Frans Timmermans la șefia Comisiei Europene. Scandalul a fost instantaneu și uriaș, atât în Germania, cât și în restul Europei. Gestul lui Merkel a fost socotit o trădare nu doar de CDU, ci și de toate formațiunile europene membre ale PPE. Drept urmare, împotriva lui Timmermans s-a ridicat o blocadă a indignaților din întreaga UE, care a reușit să-l scoată pe socialistul olandez din cărțile Comisiei. Tot Macron i-a suflat lui Merkel soluția capabilă să deblocheze criza: Ursula von der Leyen. Foarte probabil, cancelara trebuie să fi avut un șoc auzind propunerea. Pentru că Von der Leyen este sora ei politică. Amândouă au intrat în CDU sub oblăduirea naivului Helmut Kohl, în 1990, amândouă au pus umărul la răsturnarea lui de la șefia partidului. Ursula este singurul ministru care a făcut parte fără întrerupere din toate guvernele Angelei, de când aceasta a devenit cancelar (2005) până astăzi. Întrebarea-cheie este: de ce Emmanuel Macron, după ce a convins-o pe Angela Merkel să renunțe la candidatul propriu în favoarea unui socialist, de ce i-a propus-o pe Ursula von der Leyen, ca pe un cadou nesperat și de nerefuzat? Doar pentru că vorbește excelent franceza? Exclus.
Un Macron feminin în fruntea UE
Un periplu prin viața și opera viitoarei șefe a Comisiei Europene ne-ar putea lămuri. În cartea Operation Röschen. Das System von der Leyen (Operațiunea Mica Roză. Sistemul von der Leyen), apărută în 2015, autorii Peter Dausend și Elisabeth Niejahr scriu: „Este progresistă în acțiunile sale publice, conservatoare în viața privată, mereu în ofensivă, mereu pragmatică, niciodată ideologică.” Într-un interviu, Niejahr adăuga: „Pentru o politiciană din CDU, este foarte social-democrată. În discursul ei, cuvintele Dreapta și Stânga nu apar niciodată.”Așadar: progresistă, social-democrată, fără ideologie afișată… Dar acestea sunt și caracteristicile lui Emmanuel Macron. Cu aceste atu-uri, sprijinit de Statul Paralel francez (faimosul „Cabinet Noir”), Macron a reușit să înființeze peste noapte o mișcare fără ideologie, „En Marche”, care l-a făcut președinte în 2017 și cu care speră să domine Europa.Cariera politică la nivel înalt a Ursulei von der Leyen a debutat cu adevărat în 2001, cu un puci împotriva unui deputat CDU, căruia i-a furat locul în parlamentul regional al Saxoniei Inferioare, în numele egalității de șanse, scrie ziarul elvețian Le Temps. Este numită ministru al Familiei în guvernul landului în 2003, membră în conducerea CDU în 2004, ministru al Familiei în guvernul federal al lui Merkel în 2005, ministru al Muncii și Afacerilor Sociale în 2009, ministru al Apărării din 2013. „A năvălit ca o avalanșă”, își amintește Regina Runge-Beneke, viceprimar social-democrat la primăria din Sehnde, o comună cu 3000 de locuitori în care Ursula von der Leyen a debutat. „Nu mai văzusem niciodată o asemenea desfășurare de afișe.”
Moartea capitalismului
Cu o explozie asemănătoare, făcând uz de impresionante mijloace materiale, a intrat și Macron în politică. Este semnul oamenilor pe care Sistemul îi iubește cu discreție și îi împinge de la spate. În aprilie 2013, Ursula von der Leyen, pe atunci ministru al Muncii, a intrat într-un conflict direct cu Angela Merkel, din cauza unui proiect de lege aparținând social-democraților, prin care toate companiile cotate la bursă erau obligate să aibă în consiliile directoare minimum 30% femei. Von der Leyen dorea aprobarea proiectului, Merkel se opunea, temându-se că-și pune în cap toți industriașii, sprijinitori tradiționali ai CDU. Von der Leyen a insistat, punându-și mandatul de ministru pe masă, și a câștigat. Acest progresism afișat în acțiunile politice trebuie că l-a încântat pe Macron mai mult decât francofonia Ursulei. Cât despre Merkel, nu doar că a păstrat-o în cabinet, dar, peste câteva luni a promovat-o la un minister mult greu, Apărarea.
Nimic nu zboară, nimic nu plutește, nimic nu nimerește
Ursula von der Leyen se află de șase ani în fruntea Ministerului Apărării, în ciuda dezastrului pe care l-a provocat. „Von der Leyen este cel mai slab ministru. Se pare că acest lucru este suficient să devină președinta Comisiei.” Această mesaj pe Twitter, postat marți seara, îi aparține lui Martin Schulz, fost președinte al Parlamentului European și fost lider al Partidului Social Democrat, aliat cu CDU în guvernul Merkel. Comentariul veninos al lui Schulz, este totuși real. Zilele trecute, înainte ca Ursula să fie propusă la șefia Comisiei, un sondaj Bild o clasifica printre cei mai proști doi miniștri ai cabinetului. Mai mult, în ciuda expunerii pe care i-o conferă portofoliul Apărării, ea a ieșit anul trecut din topul primilor zece politicieni germani.
Iată de ce:
„Starea în care se află Bundeswehr (armata federală – n.r.) este catastrofală”, scria săptămâna trecută (tot înainte de nominalizarea sa la șefia CE), Rupert Scholz, fost ministru al Apărării în cabinetul Kohl, în publicația conservatoare Tichys Einblick. „Întreaga capacitate de apărare a Republicii Federale suferă, ceea ce este un lucru total iresponsabil.” „Nu există nici personal suficient, nici dotări și ne confruntăm cu penurie după penurie”, scria social-democratul Hans-Peter Bartels, însărcinat de Parlament cu supravegherea armatei, într-un raport din ianuarie anul acesta. „Trupele sunt departe de a fi echipate complet.”„Avioane de luptă și elicoptere care nu zboară. Nave și submarine care nu pot naviga. O gravă penurie de orice, de la muniție la lenjerie de corp.” Așa își începea Politico, în aprilie anul acesta, o analiză despre situația catastrofală în care a ajuns armata Germaniei, după șase ani de mandat ai Ursulei von der Leyen. Pentru a înțelege mai bine gravitatea situației, trebuie să știți că Politico este o publicație altminteri cât se poate de prietenoasă cu guvernarea Merkel. Iar acest ziar, cu o ironie mușcătoare, merge și mai departe, afirmând că nu ar fi exagerată comparația cu comedia americană The Gang That Couldn’t Shoot Strait (Banda care nu putea trage drept), din anii 1970, dat fiind că guvernul a decis să se descotorosească de pușca de asalt standard a armatei germane, G36, fabricată de Heckler & Koch, după ce s-a descoperit că aceasta manifesta grave devieri de la țintă când se încălzea. Și Politico nu se oprește aici: „Cândva una dintre cele mai temute forțe combatante de pe planetă, astăzi armata germană arată mai degrabă ca un departament de pompieri voluntari – luna trecută (decembrie – n.r.) trupe de vânători de munte au fost trimise în Bavaria să dea jos zăpada de pe acoperișuri – decât ca o mașinărie modernă de luptă.” Cu ocazia unei călătorii în Lituania, unde aproximativ 450 de militari germani au fost desfășurați în cadrul unei misiuni NATO cu scopul de a descuraja o eventuală agresiune rusească, oficialii americani au fost consternați să descopere membrii Bundeswehr comunicând între ei prin telefoane mobile nesecurizate, din cauza dotării precare.
< continuare pe https://evz.ro/macron-merkel-ursula-comisia-europeana.html?v=347635&page=2 >
Exista supravietuitori la bordul submarinului armatei ruse, care a luat foc
Miercuri, 03 Iulie 2019, ora 20:04 Unii membri ai echipajului de la bordul submarinului de cercetari rusesc de mare adancime, care a fost devastat de un incendiu la inceputul acestei saptamaniin timpul unei misiuni in Marea Barents, au reusit sa supravietuiasca, a indicat miercuri armata rusa.
„14 marinari au murit, ceilalti au supravietuit”, a indicat ministrul Apararii rus Serghei Soigu, fara sa precizeze numarul supravietuitorilor si componenta exacta a echipajului. Cu toate acestea, expertul militar rus Konstantin Sivkov a declarat miercuri pentru Interfax ca numai patru persoane au supravietuit.
Generalul Serghei Soigu a facut aceasta declaratie in orasul-port Severomorsk (regiunea Murmansk/Arctica), unde submarinul destinat sa studieze mediile marine si fundul oceanelor a sosit dupa dezastru. Severomorsk este baza Flotei ruse a Nordului.
Incidentul s-a produs in apele teritoriale ruse in Marea Barents, a precizat ministrul.
Intr-o declaratie anterioara transmisa de mass-media de stat, ministrul Apararii indicase ca submarinul efectua cercetari stiintifice atunci cand a avut loc incidentul luni.
Marinarii de la bordul acestui submarin al Flotei Nordului erau specialisti de inalta clasa, ei studiau hidrosfera Pamantului, a spus Soigu, citat de RIA Novosti.
Cei 14 marinari, intre care sapte capitani de rangul I, dintre care doi erau eroi ai Rusiei, si-au pierdut viata aparent in urma inhalarii de vapori toxici emanati de incendiu, care a fost stins prin „actiunile curajoase” ale echipajului, au indicat autoritatile ruse.
Cauzele accidentului „sunt in curs de stabilire”, a mai spus ministrul.
Presedintele rus Vladimir Putin a cerut o ancheta aprofundata si i-a ordonat marti seara ministrului Soigu sa se deplaseze la Severomorsk pentru a supraveghea personal raspunsul armatei la incident.
Ministerul Apararii de la Moscova nu a dezvaluit oficial numele navei sau detalii despre membrii echipajului. Kremlinul a spus ca informatiile despre tipul aparatului de adancime nu vor fi dezvaluite, fiind un secret de stat.
Agentia rusa de stiri RBC a relatat ca incidentul a avut loc la bordul submarinul cu propulsie nucleara Losarik. O alta publicatie, Gazeta.Ru, afirma ca este vorba de submarinul nuclear AS-31.
Citand o sursa sub rezerva anonimatului, Gazeta.ru scrie ca incendiul a izbucnit in urma unui scurtcircuit.
Referitor la tipul submarinului, bisaptamanalul independent Novaia Gazeta scrie ca acesta pare sa fie un submarin AS-12, care nu are arme la bord si poate ajunge la o adancime de 6.000 de metri, echipajul sau fiind constituit din 25 de persoane.
Cu cativa ani in urma, Pentagonul declarase ca AS-12 reprezinta un dispozitiv de sabotaj care poate fi folosit pentru a distruge infrastructura subacvatica, noteaza Novaia Gazeta.
Incendiul ar fi putut avea drept cauza problemele la una dintre baterii, cand submarinul se ridica la suprafata de la adancime, conform unor surse anonime din cadrul Ministerului rus al Apararii, citate de editia rusa a publicatiei Forbes. Bateria, despre care se spune ca ar fi cauza accidentului, alimenteaza cu energie dispozitivul de mare adancime.
Accidentul s-a produs la 1 iulie in timpul unor cercetari ale reliefului subacvatic pentru depistarea unor mijloace tehnice speciale in Marea Barents, la solicitarea Fortelor navale ruse, conform Forbes.
In acelasi timp, ministrul apararii afirmase ca la bordul submarinului a fost prezenta si o persoana civila, care a supravietuit incidentului. Potrivit Forbes, aceasta ar putea sugera ca echipajul testa noi echipamente.