“LE-AM ARATAT CELOR DE LA NASA CA SE POT BAZA PE NOI!”

Paun Octavian – Interviu in exclusivitate cu Prof. Lia Enescu, indrumatorul asociatiei elevilor pentru documentarea si cercetare spatiala din cadrul Liceului “Traian” Constanta

Am fost mereu preocupat de modul in care se pregateste pentru viata  tanara generatie din Romania, am abordat si zone educative mai putin conventionale, cele ale invatamantului interdisciplinar si eventual informal.

Si cautand astfel, am dat peste o stire mai veche, de asta primavara, cum o echipa de elevi condusa de Prof. Lia Enescu din Liceul Teoretic Traian din Constanta a luat premiul intai la concursul de design pentru statii spatiale, organizat de NASA si NSS (National Space Society). Acest concurs este anual, la el participa sute de echipe din intrega lume iar apogeul fiind premierea festiva a echipelor castigatoare ce are loc in fiecare an in alt oras din SUA.

Dar de ce Traian?

Eu stiam ca a existat o astfel de participare la Colegiul National Mircea cel Batran unde si acolo s-au luat premii grele multi ani sub conducerea Prof. Ion Bararu. Curios si usor exaltat de

acesta descoperire jurnalistica, am descins la Liceul “Traian” unde am cerut sa vorbesc cu  Profesoara Lia Enescu.

La un moment dat s-a apropiat de mine o doamna slabuta, blonda, cu un zambet discret in coltul gurii, in contrast cu privirea usor severa a ochilor verzi si patrunzatori.

“Asta trebuie sa fie Profa de engleza( folosind expresia tinerei generatii ) – mi-am zis si m-am intors sa plec, cand m-am pomenit apelat discret;

–Dl Paun? Dvs sunteti dl Paun?.

–Da- am raspuns, iar Dvs sunteti:

–Profesor Lia Enescu, incantata sa va cunosc! Cu ce va pot fi de folos?

Dupa introduceri si politeturile de rigoare, ne-am asezat intr-un laborator si am inceput sa intreb:

Reporter – Ce anume predati, Dna Profesoara?

Prof Lia Enescu – Matematica, Si am numai vreo 30 de ani de experienta in domeniu!

Reporter – Si ce legatura aveti Dvs cu statiile spatiale? De ce nu va vedeti de algebra si trigonometria Dvs. Dna Profesoara? Sa nu amintesc de geometrie! Chinuiti destul elevii cu ecuatiile, nu va ajunge?

Prof Lia Enescu – (zambet) – Oh , faptul ca predau matematica ma ajuta enorm! Si sa stiti ca elevii ma iubesc si nu chinui pe nimeni! Stiu ca lumea s-a obisnuit sa vada un profesor de fizica drept indrumator la astfel de proiecte, insa eu am o supra-calificare in domeniul invatamantului inter-disciplinar. De altfel, am onoarea sa ma numar printre cei cativa profesori din tara care au diploma de creator de continut educational in domeniul interdiciplinar .  Am publicat numeroase materiale despre legatura dintre matematica si viata, matematica si biologie (exemplu numarul lui Fibonacci si aplicatiile sale), utilizarile numarului Pi, am studiat mult si am si un master in specialitate. De altfel, aplecarea pentru aceste demersuri stiintifice este impartasita in familie de sotul meu, care desi medic, este pasionat de astrofizica si tehnica spatiala, si de fiul meu care a luat deja cateva premii NASA pe cand era elev in liceu, iar acum ma ajuta in munca de documentare si face coaching pe langa elevii mei, desi este un student destul de ocupat la medicina.

Reporter – stiu ca traditia cu concursul NASA era cumva monopolul mircistilor (denumire traditionala a elevilor de la Colegiul National Mircea cel Batran din Constanta), cu prof. Ion Bararu! De ce acum la Traian?

Prof Lia Enescu – de ce nu? Elevi isteti si talentati se gasesc la oricare liceu, dar va marturisesc ca cei mai buni pentru acest tip de proiecte sunt cei de la licee teoretice si mai ales, de la liceele bune. Iata, cu un an inaintea noastra Ovidius a luat Marele Premiu. Activitatea la CNMB era in toi acum cativa ani, iar fiul meu era elev acolo cand a luat mai multe premii an dupa an. Posibil ca dupa retragerea principalului antrenor – prof Ion Bararu – activitatea lor sa se fi redus. Dar elevii nostri sunt foarte entuziasmati de perspectiva acestor proiecte, dornici sa lucreze la ele si sa castige premii, sa arate cat de multe lucruri pot face si ce imaginatie bogata au si se bucura imens de placerea castigarii unui premiu, care le permite sa se mandreasca la conferinta ISDC din anul respectiv. Am avut in grupe si elevi invitati din alte unitati de invatamant, chiar si din Bucuresti care au devenit membri ai echipei castigatoare; participarea lor a fost determinata de faptul ca, desi isi doreau un astfel de proiect, era un domeniu neacoperit in scoala lor. Este, de asemenea, un prilej poate unic in viata de a vizita SUA si de a lua legatura cu astronauti din programele Apollo si Space Shuttle, cu ingineri si specialisti in domeniul zborului spatial de talia lui Al Globus, organizatorul concursului, si cand astfel de oameni iti inmaneaza un premiu, te simti cu adevarat special si ai ce povesti parintilor, colegilor si vecinilor.

Reporter – De fapt in ce consta acest concurs?

Prof. Lia Enescu – Concursul este organizat pe grupe de varsta; varsta minima este clasa a VII-a iar cea maxima este cls a XII-a. Elevii pot participa cu lucrari in nume personal, in grupuri mici de 3-5 coechipieri sau in echipe mari (large team) de peste 5 elevi. Echipa respectiva poate participa cu un proiect de statie spatiala, cu prezentarea unor detalii si componente, cu texte literare despere acest subiect sau creatii artistice (desene, grafica, etc.). Exista o serie de cerinte clare, care pun ordine in cele peste 3000-3500 de lucrari trimise in fiecare an. Si sa iei premiul intai din 3200 de lucrari din intreaga lume nu e usor, va rog sa ma credeti. Proiectul, care contine si o serie de scheme tehnice dimensionale si functionale, trebuie sa demonstreze prin calcule de specialitate ca poate adaposti un numar cat mai mare de oameni pe o statie spatiala, de regula aflata in zbor orbital in jurul unui corp ceresc, iar statia trebuie sa fie total independenta si sa asigure supravietuirea oamenilor de pe ea ani sau chiar decade, fara legatura cu Pamantul sau alta sursa clasica de aprovizionare. Noi avem proiecte prevazute pentru 1 milion de oameni, pentru care asiguram aer, apa , hrana si gravitatie artificala, in fine, conditii asemanatoare cu cele terestre pentru sute de ani, fara aprovizionare, exceptand ceea ce ofera spatiul (asteroizi, gheata cosmica, energie stelara). Ganditi-va ca aceste proiecte pot fi despre statii pe care oamenii se vor naste, isi vor trai viata si vor muri fara sa cunoasca vreodata ce inseamna sa calci pe o planeta. Aceste statii vor fi, dupa caz, mijloace de salvare gen Arca lui Noe pentru populatia unui Pamant epuizat, de care nu am avut grija, sau corabii ale colonizarii umane in cautare de noi planete locuibile. Distantele uriase pana la exo-planete impun ca unele statii sa fie nu numai extrem de incapatoare pentru colonisti, dar si mobile si capabile sa zboare necontenit sute de ani cu viteze pe care azi nu le putem atinge cu motoarele chimice, de aceea noi insistam asupra dotarii cu motoare ionice, aflate in prezent in probe si teste functionale.

Reporter – Foarte interesant! Si elevii Dvs inventeaza aceste lucruri? Ma gandesc ca nu au pregatire in specialitate ca ingineri, tehnicieni, astronauti si biologi, ca sa vorbim doar de cateva cerinte de baza?

Prof. Lia Enescu – (zambind) Da, aveti dreptate, din acesata perspectiva elevii sunt la fel de necalificati sau“nestiutori” in intreaga lume. Noi discutam cu ei, ii informam intai si le indicam ce materiale sa citeasca. Nu poti discuta despre corpul si peretii unei nave cosmice cu cineva care nu are habar ce inseamna vidul cosmic si ce se afla in spatiul cosmic, in termeni de radiatie, presiune si temperatura. Odata informati, discutam si gasim impreuna solutia cea mai ingenioasa pentru structura in discutie, fie ea corpul navei, navetele de legatura, tipul de motor de propulasie, tipul de reactor nuclear cu regenerare cel mai potrivit, care panouri solare sunt mai potrivite si ce suprafata alocam functie de consumul de energie, cate tone de alge verzi sunt necesare pentru a produce x metri cubi de oxigen pe zi, care este suprafata de pamant ce trebuie lucrata pentru a asigura 100 g de faina pe cap de locuitor si pe zi, cate animale si care anume vor fi crescute pe nava pentru hrana proteica, cata apa este alocata pentru un locuitor si cum o reciclam zeci de ani, etc. Acestea, precum si datele dimensionale, rezervele si productia de obiecte, educatia copiilor de pe nava, activitatea medicala, sociala, pastrarea ordinii, sistemul de conducere eventual politic pe o astfel de nava , toate sunt subiecte pe care elevii le preiau si le “diseca” in cadrul echipei, ajungand la o prezentare finala. Noi putem sa le oferim sansa de a evita erori care s-au mai facut, incercam sa le stimulam imaginatia si entuziasmul, dar ne-am facut un punct de glorie din abordarea serioasa, stiintifica a lucrurilor. Practic, solutiile tehnice oferite de noi sunt cele existente in ziua de azi sau aflate in probe, asa incat daca am avea capacitatea financiara si industriala am putea trece imediat la construirea statiei respective. Nu agreem solutii SF si nu ne putem baza inca pe “raze-tractoare”, “teleportare” sau “antigravitatie statica”, deoarece aceste solutii – fermecatoare in filmele de fictiune – inca nu exista. Daca se vor descoperi intre timp, le vom aplica imediat cu succes in proiectele noastre. Desigur, putem specula ca astfel de mijloace tehnice vor fi descoperite poate la bordul statiilor spatiale peste niste ani, si fara a exclude acest lucru, revenim insa la ideea ca putem folosi credibil doar ceea ce exista acum pe Pamant. De altfel, putem calcula si costul unui astfel de proiect. Ultimul nostru proiect – numit ECOS – care a luat premiul I anul trecut, a fost un program spatial care – intre altele, presupune exploatarea ghetii de pe satelitul Europa al lui Jupiter, pentru a obtine apa, hidrogen si oxigen – elemente vitale pentru supravietuirea in spatiu. Proiectul avea un cost estimat de acelasi ordin de marime cu proiectul F- 22 Raptor – avionul de vanatoare american cu decolare verticala, care a aparut mai tarziu si cu costuri mai mari decat se estimase anterior. Deci costurile sunt incadrabile in cele ale unui program spatial cum a fost Apollo de exemplu, dar realizarea ar fi mult mai valoroasa.

Reporter – Formidabil! Incep sa devin pasionat de aceasta “joaca de-a zborul spatial”! La ce lucrati acum?

Prof. Lia Enescu – Va cred! Este insa o “joaca” serioasa, educativa si benefica. Copii isi dau seama ca proiecteaza lucruri care pot deveni reale si care, poate cu mai mici sau mai mari modificari facute de specialisti – ar putea deveni vizibile pe cer in timpul vietii lor. Acest tip de activitate ii face sa petreaca mai mult timp pentru studiu si mai putin pe strazi sau in cafenele, cel putin in unele cazuri. Studierea aplicatiilor ii conduce inapoi spre definitii si spre notiunile de baza, care altfel li se pareau aride, verificarile fiind necesare pentru a obtine un rezultat corect. Astfel ei fac progrese in matematica si fizica, biologie si alte stiinte ale naturii. Pentru multi, aceste activitati sunt utile deoarece le dezvaluie o posibila evolutie intr-o meserie conexa, deci exista indubitabil si un rol educativ in orientarea profesionala pentru multi elevi din echipe. In prezent avem cel putin 2 echipe active ale mele, fara sa punem la socoteala echipele antrenate anual de colega mea Dna Profesoara Nita Monica, a carei specialitate este fizica.

Am o echipa mai experimentata, cu elevi de clase mari, care au mai lucrat si care dezvolta un proiect impresionant, un adevarat si intreg program spatial care s-ar putea intinde pe decenii, pornind de la centre de antrenament terestre si terminand cu nave de desant pe exo-planete tinta. Statia pricipala poate adaposti 1 milion de oameni si va fi complet independenta. “Celestia 001” este o colonie spatiala mobila si care are un secret pe care nu vi-l pot spune, deoarece nu e finalizata lucrarea, dar el se refera la o modalitate noua de a efectua “mineritul” spatial direct de pe asteroizi.

Reporter – Veti avea un ziar pe nava?

Prof Lia Enescu – Vom avea nu numai un ziar, ci si post de radio si mai multe posturi de TV. Postul de radio se va numi – in onoarea cititorilor Dvs – Radio Metaphora. Avem si un post liber de redactor, daca va intereseaza. Il mai putem pastra un timp. (cu zambet). Pana e gata nava!

Reporter – Sperati sa plecati din nou in America?

Prof. Lia Enescu – Participarea la conferinta ISDC anuala unde are loc festivitatea de premiere este o ocazie de neratat atat pentru copiii cat si pentru noi. Ea este incununarea eforturilor scolare si extrascolare, a noptilor de documentare, desen si calcul, a zilelor de munca pentru redactare, a concentrarii si luptei pentru idei noi cat mai bune, deoarece totul este verificat anti-plagiat, mai mult decat la doctoratele din Romania. 7 cuvinte repetate de undeva iti pot descalifica lucrarea si te faci de ras. Din pacate, mai avem o problema. Oricat de mult si-ar dori copiii sa participe la conferinta, adica sa mearga in America, o calatorie cu drum, cazare, masa si ceva vizite locale inseamna cateva mii de dolari, iar multi nu si-o pot permite. Am avut copii deosebiti care nu au putut participa din cauza lipsei de fonduri si nici nu s-au gasit suficienti sponsori directi. Pe de alta parte, mai vechile conducerii ale scolii nu au fost intotdeauna dispuse sa ne ajute. Am avut chiar dificultati la un moment dat sa ne premiem echipele sau sa ne dotam, insa am resusit sa biruim prin vointa si valoarea noastra aceste momente, iar acum sunt convinsa ca viitorul este asigurat. Printre cei mai merituosi elevi care au lucrat si/sau lucreaza in centrul nostru se numara: Geambazu Constantin, Stoleru Clara (Lic Gh Sincai- Bucuresti), Homentcovschi Andrei, Enache Andrei, Pal Bianca, Sagau Rebeca, Visan Daria, Aioanei Florin, pentru a nominaliza doar cativa. Imi place sa cred ca ei sunt viitorii nostri specialisti si oameni de stiinta. Anul acesta incercam sa comasam activitatea in cadrul unei asociatii oficiale, cu personalitate juridica, cu un cont in care cei care ne apreciaza munca si performanta sa ne poata ajuta prin sponsorizari pentru dezvoltarea activitatii si eventualele deplasari in strainatate. Am sa va dau contul sa-l popularizam la momentul potrivit, pentru ca speram sa castigam din nou in Martie! Si sa plecam in echipa!

Reporter – Ce puteti sa-mi spuneti la sfarsit? Ce planuri aveti?

Prof. Lia Enescu – O, planuri avem multe! Vrem sa dezvoltam activitatea asociatiei, sa o largim cu alte teme de cercetare, in colaborare cu ROSA (Structura Romana din cadrul Agentiei Spatiale Europene – ESA). De asemenea, faptul ca modificarile climatice tind sa ridice nivelul marilor, iar noi suntem pe malul marii si avem experienta traiului pe litoral, ne-a condus la ideea exploatarii unui sistem de supravietuire al comunitatilor umane care va fi probabil utilizat inca inainte de statiile spatiale – orasele marine! Vom indruma elevii sa citesca tot ce este legat de mare, de la Jules Verne pana la manuale de specialitate puse la dispozitie de Institutul de Marina Civila, vom colabora cu ONG de specialitate gen Mare Nostrum, si vom organiza la randul nostru o competitie nationala, care ar putea deveni internationala, de proiecte de statii marine locuibile (fie plutitoare fie sub ape). Vom stabili o serie de parametri functionali in care trebuie sa se incadreze orice proiect, vom puncta ideile noi si ingenioase de utilizare a resurselor si spatiului disponibil si vom invita la jurizare specialisti in domeniul naval si al biologiei marine. Vom boteza acesta competitie Sea Settlement Contest – SSC Tomis – foarte probabil.

Reporter – va multumesc pentru informatii si va urez, Dvs, colegilor si elevilor Dvs mult succes!

A consemnat pentru Dvs in exclusivitate, de pe statia spatiala “Celestia 001” –                                                                                         Octavian Paun