„Mulți istorici ai literaturii privesc literatura ca pe o sală de clasă, în care ei țin catalogul în mănă.”

Nicolae Iorga

Dragi prieteni, în seara de 25 iulie 2020, vedeți cum mai zboară timpul; dar nu neapărat pe lângă noi, poate că.altfel și ne baricadează senzația de a zbura, totuși, am intrat în Cenaclul din Denver „Mircea Eliade”. Invitată a doua oară. Așadar, aici intervine istoria, ca să vă amintesc, ce spunea Regina Elisabeta, adresându-se într-o scrisoare lui Lev Tolstoi aflat la Iasnaia Poliana. Veți afla, spre sfârșitul umilului meu eseu, așa precum îl intuisem, ca să povestesc și despre Tolstoi Lev, cunoscutul mare scriitor, patriarh supra- numit al literaturii, care cunoscuse neamul românesc, pe timpul Reginei Elisabeta, la Sinaia, făcând o vizită de patru luni in calitate de ofițer, în 1854. Astfel Carmen Sylva îi scria, la Iasnaia Poliana, exprimându-și recunostința pentru crestinismul elevat, pur, afirmând direct, că acestea ar fi izvoarele începînd de la un păgânism, pe care unii din creștini au fost nevoiți să îl asimileze, pentru a-i face pe acei necredincioși să adopte Evanghelia iubirii.

Atâta timp cât oamenii vor purta ură și vor fi axați pe anumite interese, nu se va face ordine, nici în plan estetic, nici în plan teoretic. Nemaivorbind de realitatea de care ni e groază, pentru că o conduc nu scriitorii, nu oamenii puși în fruntea unei elite supra-numite stricta făurire a valorilor, ci mai curând in ordinea needificatoare a scrisorilor azi de ordonanță si de percepere imorală. Cu semnături, cu tot, a forța imunitatea unui om, că dacă face parte dintr-o „încrengătură”, trebuie să tacă. Să nu denigreze non- valorile.

Dragi romani, dragi frați de pretutindeni, reuniti-vă sub tricolor și ajutați afiliații din Basarabia, să scape de intrigi si rusine, de dezordine și de inhibare a creierelor. Ajutați -i pe cei care au mult de făcut și mult de spus. Cei care ne-au rușinat in fața nerusinii lor se vor trimite la re-vizuire. De ce am scris prin linie, ar fi potrivită, cu bună seamă, o revizionare. Să nu se arunce nici o particulă de adevăr, dimpotrivă, să se facă in fel si chip ca acest adevăr să se înmulțească; iar clonările de tot felul să se tempereze și să-și ia fața care o au. Nu știu de ce, dar această perioadă -izolare nu o mai numești, mai mult decât atât, nu e nici stârnire de boală. E o perioadă, pentru a valorifica munca, într-adevăr munca depusă, si de aici, ca să nu fiu intr-o emfază, vreau să spun că pentru munca depusă nimeni nu a avut tupeul să-i fie vreodata silă de a se eschiva de la ea. Această muncă cred eu, e una din cele mai docile munci pentru toate câte au existat. Epoca tehnologiilor ar merita și timp redresării lor, în măsura în care creste rolul cărții și literaturii, în raport cu alte activitati mai secundare. Cartea într-un cenaclu e oaspete, dar și accesoriu sigur pentru a ieși în viitor. Dacă adorația pentru o carte nu se leagă și de un cenaclu, e ca și cum ai fi închis în carte și nu ai ce spune. Nu ai ce să crezi și cum să evoluezi în fața celor întâmplate. Tocmai cenaclurile pe care le-am luat cu asalt din luna iunie a.c. , cu mici abateri, dar ele mi-au schimbat realitatea si sunt sincer motivată să mă aflu alături de Alex Cetățeanu, Dana Opriță, Sebastian Doreanu. Sunt încântată, găsindu-mă, din ce în ce mai des, în două cenacluri- „Destine literare” și” Mircea Eliade”. Eforturile mele dintotdeauna mi-au marcat starea de spirit, de aceea va spun : cu larghețe se face sufletul. Se reface.

Sâmbătă trecuta la Cenaclul din Denver Colorado am fost cucerită si m-au fascinat autoarele tuturor comunicărilor cu adevaruri științifice, pentru că cenaclul are menirea anume de a cerceta și de a descoperi esențialul intr-o tema de cercetare sau alta. Din program, observați că axa centrală a acestei ediții a fost Poezia. Poezia îmbrăcată în strai popular. Vreau să vă spun că niciodată nu am trăit asemenea emoții. Mai ales, ascultându-le pe Silvia Irina Zimmerman si Simona Laiu, cu o trecere ușoară de la viata reginelor Elisabeta și Maria la portul popular creat și însuflețit de către ele de-a lungul anilor. Reprezentativ pentru Cenaclu e acest cadru temeinic bazat pe distinși membri invitați de onoare din care face parte și dna Anca Sirghie si Dumitru Ichim și multi, multi alti scriitori ,

jurnaliști, ziariști, poeți. Comunicările care cu discernământ și creativitate sunt prezentate de doctori și cercetători reprezintă o întreagă bijuterie pe care în altă parte nu o vei descoperi. Or, simbolul e pentru mine același lucru ca și cenaclul -un izvor de semne si distincții, ce merită a fi descoperite și date la lumină. Mi-am tot frământat gândurile, ce va fi in punctul 1, despre ce manuscris va fi vorba, un manuscris, care ar fi fost transmis de Eminescu Reginei Elisabeta. Cugetam, gândeam. Mă tot documentam din sursele căutate, însă rămase deschisă întrebarea. Si ce surpriză a fost să ascult in lectura dnei dr. Anca Sirghie varianta a patra, nu inițială, deci, a poeziei „Criticilor mei” a lui Eminescu. Iată, dragi poeți, scriitori, oameni cu viziuni estetice clare, că cenaclul la care am aderat in două rânduri, mă refer si la SUA, si la Canada, m-a reasamblat . Am să scriu cu sufletul la intensitate maximă despre toate cele bune, cum altfel as reuși să scriu, dar las un pic timpul să mă oprească din mers, că să pot să reculeg cele susținute de mine și de alti participanți, să încep a memora, în fraze sincere și pline de continut, ceea ce mă ține în formă.

A fost cu adevărat o seară impresionantă și excepțională, fapt consemnat de fiecare dintre cei prezenți la Cenaclu.

Moderatorii care ne-au ținut cu emoțiile la pupitru au fost Sebastian Doreanu și Simona Sirghie, iar invitații au prezentat cercetări și alocuțiuni de înaltă rezonanță. Mi-am îmbogățit cu adevărat spiritul și am provocat o și mai mare sete de cunoaștere. Indiferent dacă mă aflu sau nu pentru a fi in direct în preajma ascultătorilor si conlocutorilor, eu îmi cunosc programul și ceea ce am de făcut. Or, atat poezia, cât si literatura, în genere, nu se scrie pentru ochii lumii. Se scrie pentru ochii sufletului. Da, să vezi cu ochii sufletului a devenit o grea problemă la ora actuală. De aceea, mă grăbesc la mai noi descoperiri, la abordarea mai multor fațete ale scrisului, pe zile si pe ore, ale scrisului, pe anumite teme si discuții controversate. Cenaclul din Denver mi-a fost un mare prieten, în seara de sămbata, 25 iulie 2020, așa încât nu ezitasem să îi adaug și eu un pic de culoare și sensibilitate, cu permisiunea moderatorilor. Am spus, că monarhia română are rădăcini și in Rusia, fapt pe care îl găsisem unul total firesc, odată ce in România suveranitatea era monarhică și de pe atunci se puneau bazele unei autorități europene. Atât Regina Elisabeta cât si Maria, sunt înrudite pe linia mamei de nația rusească. Cel mai revelator mi se păruse mesajul Elisabetei : „Sa ne intarim aripile” , un mesaj pe care l-am citit in întregime din Corespondenta lui Lev Tolstoi cu Regina Elisabeta. Si ca să stiți că am avut emoții de neuitat, atunci când în discuții s- a adus numele basarabeanului nostru Mihai Prepeliță, cel care avea vacanțele la Moscova și a adus pentru Nicolae Mareș, din Biblioteca Centrală a Moscovei, răvasele inedite din Corespondenta Reginei Elisabeta cu Lev Tolstoi. Lev Tolstoi în 1854 a venit ca ofiter in Principatele Românești, schimbandu-si pentru totdeauna părerea despre România, si iubind acest pământ cu un mare sentiment al creștinismului.

Au urmat discuții furtunoase și colegiale , ne- am putut vedea prin camera și ne-am ascultat. Aici aș spune că acesta e lucrul cel mai important- să poți să asculti. Dar să vezi și să asculti în acelasi timp e o senzație care întrece orice limite ale desparțirilor. Așa cum a remarcat dl Sebastian Doreanu, prin Cenaclul „Mircea Eliade” din Denver, ne întoarcem de fiecare dată în România, acasă.

Tot în cadrul cenaclului am schitat si alte proiecte, am vorbit despre Dl Dumitru Velea, despre sacrificiul Dumnealui, și nu am fost simplistă in felul meu de a recunoaște, că, pe bună dreptate, comorile și valorile adevarate sunt cele românești și să nu uităm de aceste valori, punând în aplicare gândurile noastre frumoase despre mănăstiri, port popular si poezie, care este o religiozitate, în sensul pendulării ei între mistic și sacrificiu.

Viața reginelor Elisabeta și Maria e grăitoare în acest sens, așa încât e cunoscută și filosofia lor poetică si naratorie. Ambele, cu efigie germană și britanică, cu o cultură înaltă și vastă, au mișcat România spre adevăratele ei valori și au îmbrăcat trupul României în pânza cea sfântă din straiul național autentic popular.

Lilia Manole

P.S. Aici , sunteti invitați să vizionați in reluare recitarea poeziei lui Eminescu, „Criticilor mei „de dna dr.Anca Sirghie , varianta a patra a manuscrisului.

CU Paun Octavian, Dumitru Ichim, Dumitru Velea, Simona Laiu etc.

Multumesc mult pentru invitatie!