UN DESTIN ȘI DOUĂ VIEȚI
#AnnaNoraRotaru – autor
Aici mai sunt, dar gândurile-mi fug departe,
La verile acelea, ce-n urmă le-am lăsat…
Când naiv credeam, că nimic nu ne desparte,
Frământări, nedumeriri, le puneam deoparte,
De nimeni și nimic atunci nu ne-a păsat…
Eram frumoși și tineri, așa ca în povești…
Cum să fie altfel când zburdam cu tinerețea ?
Atunci părea că poți avea tot ce-ți dorești
Și teamă nu-ți era, că poate te-amăgești,
Că, timp aveai, fiind departe bătrânețea…
Anii s-au spulberat, de parcă au fost ieri…
Vânturile i-au-mprăștiat, s-au risipit răzleți…
Aceeași mare, aceleași valuri… doar tăceri…
De mă-ntorc l-aceleași loc, tu nu ești nicăieri,
Că, fiecare drumul și-a urmat prin alte vieți…
Revin acum, pe-aceeași cale… pas cu pas…
Același val și mare, c-atuncea mă răpește…
Privind amurgul, pe-aceeași stâncă fac popas,
Aud șoapte, promisiuni, vorbele de bun rămas
Și fruntea mea de nouri se umbrește…
Azi, la graniță de ani, simții parcă același dor,
Mi-amăgesc închipuirea, că mă iubești încă…
Simt cum inima-mi se zbate, cuprinsă de-un fior,
La gândul amintirilor, în care cu durere mă strecor,
Știind, că iubirea-i scrijelită-n timp și stâncă…
Știi ce-am păstrat ?Amintirea, ce anii o tot duce,
Cu-auritul nimb, să străbată întunericul tăcerii…
O iluzie, himeră, din când în când îmi mai străluce,
Ca o fantasmă a iubirii, cum plânge-ncet pe cruce,
Sub colbul timpului… purtând mireasma cerii,
Pe geana tremurâd-a verii…
_______________ NORA ________________
versuri din vol. __”Pe urma pașilor pierduți”__
