TRADIȚII DE BOBOTEAZĂ LA ROMÂNI

Sfârșitul fiecărui an vine cu tradițiile și ritualuri românești care s-au păstrat din generație în generație. La începutul Anului Nou, cea mai importantă sărbătoare din calendarul creștin-ortodox este Botezul Domnului, (Boboteaza), fiind numită: „Epifania”, „Teofania” sau „Arătarea Domnului”. Cele mai respectate tradiții sunt umblatului cu Botezul și sfințirea agheasmei, fiind practicate și ritualuri populare.
– Din 2 ianuarie, începe perioada umblatului cu Botezul. Preotul poartă cu el o găletușă cu apă sfințită (agheasmă) și merge din casă în casă prin toată comunitatea de credincioși, ca mesager vestitor al sărbătorii Boboteaza (pentru a sfinți casele, pe localnici și bunurile acestora (curți, grădini și animale din ogradă)
– După ce pleacă preotul, copiii vor înconjura gospodăria cu o lumânare aprinsă pentru ca familia să fie ocrotită de necazuri în acest an. În datină se mai spune și că această lumânare trebuie să fie păstrată în casă, pentru a fi reaprinsă în caz de pericole mari: secetă, inundații, dezastre naturale și tragedii soldate cu pierderi de vieți omenești.
– Pe 5 ianuarie, în Ajunul Bobotezei se spune că se deschid cerurile. În unele zone, copiii pleacă la colindat cu Chiraleisa, purtând clopoței și tălăngi, alături de vâsc, brad și busuioc la căciuli. Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători, atât pentru creştinii ortodocşi, cât şi pentru cei catolici.
– O superstiție amintește de faptul că nu trebuie să arunci gunoiul de Bobotează, ca să nu îți arunci norocul, odată cu acesta.
-Se spune că în noaptea de Ajunul Bobotezei fetele îşi visează ursitul, iar superstiția spune că trebuie să își lege pe degetul inelar un fir roşu şi să pună sub pernă o rămurică de busuioc de la preotul care umblă cu Botezul.
Pentru tinerii care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează se spune în tradiția populară că se vor căsători în acel an.
– De asemenea, potrivit uneui ritual străbun, din ajunul Bobotezei în casele românilor se pregăteşte o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Astfel, sub faţa de masă se pune puțin fân, pe fiecare colţ al acesteia se pune un praf de sare, iar pe masă se aşază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune, sarmale umplute cu crupe, borş de „burechiuşe” sau „urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac, din care gustă toată familia.
– La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă să arunce crucea de la ritualul sfințirii Agheasmei Mari, iar câțiva tineri se întrec în căutarea crucii, recuperarea și aducerea ei, înapoind-o preotului. Cel el care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte binecuvântarea preotului. În timpurile străvechi, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal, primea daruri de la domnitorul ţării și era ţinut la mare cinste de către ceilalţi.CRUCEA BOBOTEZEIAstăzi pe pământ coboară
Cruce din înaltul cer,
Pe ea aducând mister
De credință milenară.Cruce cu Sfânta Treime
De la Tată și Duh Sfânt
În porumbel coborât,
Duce har prin timp ce vine.Duhul Sfânt pe nor apare,
Cruce zugrăvind în zori,
Cu ger aspru și ninsori,
De-a sfinții Agheasma Mare.Pe Mesia să-l boteze
Sfânt Ioan a primit har.
De-al păcatului coșmar,
Pe oameni să îi salveze.Într-un veșmânt imaculat
Pe apa Iordanului
Venea Fiul Domnului,
De-a fi-n credință botezat.Propovăduind credință,
Ioan pilduitorul
I-a fost Botezătorul,
Dintr-o cerească sentință.Adeverind profeție
Despre Iisus Mesia,
A împlinit porunca
Din cerească-mpărăție.Mesia pe Pământ venit,
A scos lumea din păcat.
Dar la moarte condamnat,
Pe cruce a fost răstignit.

http://www.crestinortodox.ro/…/crucea-bobotezei-150863…

5.01. 2015
© Maria Filipoiu

OBICEIURI STRĂMOȘEȘTI DE BOBOTEAZĂ

De Bobotează-n ritualul creştinesc,
Botezul Domnului se sărbătoreşte.
Că prin minune, apele se primenesc
şi în biserici, agheazma se sfinţeşte.

Din ajunul ce precede Bobotează,
când gerul aspru revine cu zicală,
cruce masivă în gheaţă se sculptează
pentru ritual de slujbă specială.

Iar când prin taină, cerurile se deschid,
pe-o rază luminoasă coboară Duh Sfânt.
Din poruncă divină, apele sfinţind,
se-ntoarce-n Trinitate la vechi legământ.

Credincioşi pe la biserici se adună,
martori la minunea ce apa sfinţeşte.
Beau o-nghiţitură şi sfioşi se-nchină,
când preotul cu agheazmă îi stropeşte.

Iar apa sfințită se toarnă în vase,
enoriașilor de-a fi împărțită.
Cu sufletul pios, ei o duc în case,
spre tămăduire de-a fi folosită.

Creştinul ce este vrednic de credinţă
să își regăsească pacea sufletească,
de apa sfinţită îşi leagă dorinţă,
ce-ar putea prin vremuri să i se-mplinească.

Preoți cu botezul colindă prin case,
creştini să boteze, dar şi păsări, vite…
spre a fi tot anul, cât mai sănătoase,
Că-n taina agheasmei de boli sunt ferite.

Apoi Sfânta Cruce în râu se aruncă,
și temerari pornesc s-o recupereze.
Cu apa sfinţită, harul să aducă
celor ce asistă de pe metereze.

În datini strămoşeşti, ce sunt practicate
din Ajun spre creștinească sărbătoare,
abundă tradiții şi sacralitate,
prilej pentru ritualuri populare.

Despre cel ce în ajun se-nvredniceşte
să postească şi-ncredinţă să se roage,
se spune că norocul nu-l ocoleşte,
iar norocul pe bun creștin îl alege.

Băieţii în cete pornesc la colindat,
ritual ducând dintr-un an în celălalt.
Prin cântări urează la localnici din sat,
Anul Nou să fie cât mai îmbelşugat.

La căciulă purtând un fir de busuioc,
crenguţe de brad sau ramuri de vâsc verde,
gazdelor ce-i răsplătesc, le aduc noroc,
iar răsplata muncii în toamnă se vede.

Vor avea pomi roditori, vite mănoase,
cloşti cu mulţi pui, cereale în hambare
şi înfloritor va fi norocu-n case,
de-ţi vine să-i tocmeşti să-ţi facă urare.

Când botează preot, după el să mături,
grăunţe de porumb în urma-i să arunci,
pentru belșug în casă și rod în culturi,
să fii ocolit de boli, de şerpi şi purici.

În noaptea de Bobotează privind spre cer
și văzând Lumină de Duh purtătoare,
puterea credinţei dezvăluie mister
prin Steaua-Luceafăr ce în zori răsare.

Fetele ce vor ursitul să își vadă,
în Ajun, post negru trebuie să ţină,
seara să mănânce o turtă sărată
şi busuioc sfinţit sub pernă să-şi pună.

Îşi fac rugăciune şi-adorm însetate,
prin vise purtându-și dorinţa fierbinte,
ursitul s-apară în această noapte,
de-o fi împreună să meargă-nainte.

De ger când scârțâie omăt sub picioare
şi „pietrele crapă” de a lui asprime,
rod de cereale va umple hambare,
grădinile vor fi pline de legume.

Iar dacă plouă în zi de Bobotează,
o iarnă mai lungă, ploaia prevesteşte.
Când e însorită se interpretează
că în scurtă vreme, iarna se sfârşeşte.

Chiciură pe pomi de e din abundenţă,
belşug de fructe prevesteşte peste an.
Apă de se scurge din ţurţuri de gheaţă,
un an ploios va fi şi bogăţie-n lan.

Cei ce-n astă zi pe zăpadă vor cădea,
la tineri de bine-i, la bătrâni e de rău.
Băieţi s-or însura, fete s-or mărita,
iar traiul bătrânilor va fi tot mai greu.

Când colindă preot prin sat cu botezul
și îți dăruiește un fir de busuioc,
credinţă în suflet vei avea tot anul,
belşug de roade, sănătate şi noroc.

Un ritual străvechi este „Iordănitul”,
când feciori colindă, pe fete iordănesc
si cântând „Iordanul” ca preot cu botezul,
pe toţi din casă cu agheasmă îi stropesc.

Sau feciori şi fete la fântâni se-adună,
din găleata plină cu apă se stropesc,
în timp ce urare străveche îngână,
apoi către seară la horă dănţuiesc.

Cei botezați Ion, trăiesc aventură
când prieteni le fac baie-n apă rece.
Cine vrea să scape, le dă băutură
și o zi întreagă cu ei va petrece.

De la chef plecând după apus de soare,
până să se-ntoarcă la ale lor case,
în loc larg poposesc să facă foc mare,
curajoşi să-i sară flăcări fioroase.

Lumea-n timp străbate an de an prin vremuri
cu datini şi mituri de soartă legate,
retrăind întocmai, străvechi ritualuri
să dea veşnicie vieţii de la sate.

Creștinii păstrează la icoană-n casă,
Agheasma cea Mare de la Bobotează.
În dezastre fiind miraculoasă,
tradiția prin timp se perpetuează.

6 ianuarie – Botezul Domnului

Maria FILIPOIU
Din vol. „Tradiții creștine și ritualuri populare românești” / 2008